Mesaje de dragoste XII

Singuratatea e lacasul in care ma aflu, singuratatea e mania pe care o iubesc, singuratatea e asternutul in care dorm, singuratatea sunt visele-mi din somn ,singuratatea e starea mea, singuratatea e tot ce mai pot avea, singuratatea ma-npinge de la spate, sa-mi fie dor de moarte..., singuratatea e inima mea, singuratatea e in toate si atat de sete mi-e de moarte.

As iubi vantul, dar el mereu fuge, as iubi fulgerul, dar el ma va strapunge, as iubi ploaia dar ea ma va stropi, te-as iubi pe tine, dar...Tu MA VEI IUBI ????

Vorbe dulci sunt usor de spus, lucruri dragute sunt usor de cumparat, dar oameni de treaba sunt greu de gasit, viata se termina cand tu incetezi sa visezi, speranta moare cand tu incetezi sa crezi, dragostea se termina cand tu incetezi sa mai tii la cineva, prietenia se sfarseste cand tu nu mai imparti, asa ca imparte cu cine crezi ca iti este prieten, sa iubesti fara conditii, sa vorbesti fara intentii, sa daruiesti fara motive, sa tii la cineva fara explicatii, e inima adevaratei prietenii.

Fluturii traiesc doar o zi pe pamant. As vrea sa ma fi nascut fluture sa petrec aceea zi alaturi de tine, ca mai apoi sa mor si sa ma inalt la cer, sa le spun si celor de acolo ca si pe pamant exista Raiul, in baratele tale.

16 iepurasi… 8 se spioneaza...5 sunt la somnic si frumos viseaza...2 mai albiori...dau cadou de sarbatori...iar ultimul a citit...un nou paste fericit.

Esti cel mai mic castig si totusi o comoara.Esti gandul ce-mi da viata dar totusi ma omoara.Esti cel mai dur cosmar si cel mai dulce vis.Esti un colt de iad dar si un paradis ...

Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvresttiai elgenze, nu cntozeaa in ce odrnie se alfa lirteele itnr-un cuvant, signruul lcuru ipmotarnt e ca pirma si utlima lierta sa fie la lcuol lor. Rsetul potae fi o vrzaa colmpeta si tot o vei ptuea ctii fraa prboelme. Atsa e din cuzaa ca nu ciitm feicrae lteira, ci cvanutul ca un irtneg." E umioitare cpatcitetea ceireiului uamn

Daca vrei sa afli cat de mult ne iubim iesi afara in ploaie si intinde mainile! cati stropi prinzi atat ma iubesti tu pe mine; cati stropi scapi atat te iubesc eu pe tine!

O scoica de aur e inima mea si perla iubirii se afla in ea;scoica se poate sparge de stancile reci,dar iubirea din ea va ramane pe veci.

Pastreaza-ma in ochii tai...sa fiu mereu cu tine,azi te iubesc mai mult k ieri si mai putin k maine...si dak totusi ma iubesti...citeste amintirea si nu uita k intr-o zi ti-am daruit IUBIREA!

Cand te gandesti ca ma gandesc ca te gandesti la mine, eu ma gandesc ca te gandesti ca ma gandesc la tine...

Este foarte usor sa faci o femeie fericita! Trebuie sa-i fii : prieten, partener, iubit, frate, tata, profesor, educator, bucatar, mecanic, instalator, arhitec, stilist, electrician, sexolog, ginecolog, psiholog, psihiatru, terapeut si amabil, simpatic, sportiv, iubitor, atent, gentleman, inteligent, amuzant, creativ, sensibil, puternic, intelegator, tolerant,modest, sincer, practic, curajos, recunoscator, vesel, pasional. Este foarte greu sa faci un barbat fericit.Are nevoie de mancare si sex...

Imi aduc aminte cum a fost prima oara... M-am asezat pe spate, shi incet incet am simtit o intepatura, de unde a iesit sange. Tu mai intrebat daca ma doare, iar eu, cu ochii in lacrimi, am zis ca nu, dar pana la urma n-am mai putut suporta, si am tipat. Ah! Te-am scos masea afurisita...
 

Mesaje de dragoste XI

- As sa iti daruiesc un sarut sa fie etern, sa iti scriu o poveste, unde sa fii tu printul fermecat iar eu printesa din castel, sa ma iubesti, sa te iubesc si niciodata sa nu ma uiti.

::: Love SMS

- Dragostea e o sageata ce iti face rani de foc... supara cel ce iubeste... cel iubit isi bate joc!

::: Love SMS

- Atunci cand crezi ca totul in viata e pustiu, inchide ochii .. asculta bataia vantului ce-mi poarta vorbele dulci: Te IUBESC sufletelu meu drag !

::: Love SMS

- As vrea ca inima ta sa bata langa a mea, sa simti si tu cum e sa traiesti atunci cand ma iubesti, asa cum TE IUBESC (by angel_lov)

::: Love SMS

- T-tandru, E-esential, I-irezistibil, U-unic, B-bland, E-etern, S-scump, C-curajos ... Asa potzi fii doar tu iubitule!

::: Love SMS

- In noapte stau si plang... La inima ta nu pot sa ajung... Plang si as vrea sa-ti spun... Sa te intorci din drum... Dar simt ca-i prea tarziu acum...

::: Love SMS

- Alfabetul incepe cu litera "a", numaratoarea cu "1", tristetea incepe cu o lacrima, bucuria cu un zambet, iar fericirea mea incepe cu tine! (by Gabytz)

::: Love SMS

- Va veni o data vremea cand in urma vei privi... ai vrea sa reinvie toate bucurii si nebunii... dar trecutul se ascunde, nu mai vine NICIODATA numai amintirea spune ca... "Asa a fost o data!"

::: Love SMS

- Si ce daca ma iubesti... eu nu te iubesc.... nu te iubesc cum ma iubesti tu... te iubesc mai mult!

::: Love SMS

- Sarutul tau e visul pentru care ma trezesc dimineata.

::: Love SMS

- Iti doresc sa mergi pe un drum numit VIATA, sa te impiedici de un ciob numit NORAC, sa cazi intr-o prapastie numita FERICIRE, si ca culegi o floare numita IUBIRE!

::: Love SMS

- De ce ploua azi? de ce plange cerul? eu cred ca plange pentru mine... oare? sau pentru tine... asa sa fie? dar ploua prea mult, cred ca plange pentru amandoi, pentru ca inca nu ne-am gasit, maine daca e soare , ce zici ne intalnim?

::: Love SMS

- Cand ingerasii in rai se jucau, pentru ca unul era tare dragut, ceilalti l-au aruncat pe pamant! Ups! te-ai lovit?

::: Love SMS

- Tu nu stii de mine... nu stii cine sunt. Dar eu mi-am creat o lume in care ne iubim si tu ma stii, ma vrei, ma ai, iar eu... eu te privesc si nu-mi ajunge... te simt si nu ma satur... te am si te mai vreau.

::: Love SMS

- Daca vreodata luna nu-ti va fi aproape, daca soarele va disparea, sa stii ca a mai ramas ceva: iubirea mea, care niciodata nu te va lasa...

Cum sa fii fericita in doi

Unele cupluri pur si simplu par sa fie indragostite pana peste cap... Te intrebi si tu cum reusesc? Nu e faptul ca vietile lor sunt mai usoare sau mai perfecte decat a ta - dar stiu cum sa mentina rutina de zi cu zi fara sa-si erodeze relatia. Traieste o parte din ceea ce traiesc ei, integrand aceste strategii si in viata ta amoroasa.

Indragosteste-te din nou

Ia o decizie constienta de a fi indragostita. Cu cat actionezi mai mult ca si cum ai fi indragostita, cu atat te vei simti mai mult ca si cum esti...

Aminteste-ti vremurile bune

Trateaza-ti partenerul asa cum o faceai la inceputul relatiei. Fa o lista cu toate lucrurile pe care le faceati impreuna si adauga orice fantezii noi. Planuieste-le si fa-le sa devina realitate.

Ajuta-ti partenerul sa se simta mai iubit si mai sigur in dragoste

Astfel, el se poate deschide fata de tine si isi poate exprima sentimentele si ideile fara teama de a fi atacat sau judecat. Fa-i complimente, lauda-l, imbratiseaza-l. Gesturile mici fac cele mai mari declaratii.

Nu lua decizii unilaterale

Sunteti o echipa in atat de multe moduri, deci comporati-va ca atare. Consultati-va unul cu celalalt si luati decizii impreuna, indiferent ca e vorba de lucruri mici sau mari. Fii dispusa sa faci compromisuri.

Fii prezenta

Antreneaza-ti mintea sa ramana in acest moment - nu la locul de munca, nu la ce culoare ai vrea sa zugravesti in bucatarie sau la faptul ca e timpul sa mergi cu cainele la veterinar.

Fii atenta la aspectul tau fizic

Acorda-ti timp pentru a ramane in forma si pentru a arata bine unul pentru celalalt. Conteaza.

Sporeste compatibilitatea dintre voi

Cuplurile, atunci cand sunt in criza, se concentreaza pe toate modurile in care sunt diferiti, pe cand cei indragostiti isi subliniaza asemanarile si cred ca diferentele dintre ei ii completeaza. Construieste compatibilitate facand cu randul atunci cand planuiti activitati pe care sa le faceti impreuna. Daca nu iti place alegerea partenerului, nu te plange, vine si randul tau...

Nu dati vina unul pe altul

 Inlocuiti vina si critica cu solutii si tandrete. Rezolvati problemele impreuna - stati aproape, tineti-va de maini, atingeti-va parul si fata unul altuia. Fiti jucausi. Cand a fost ultima data cand ati ras impreuna?

Planuiti sa faceti sex

Spontaneitatea este buna, dar cuplurile inteligente stiu ca sexul de calitate nu se intampla pur si simplu. Ca in cazul a orice altceva, e nevoie de timp si de planificare.

Bazati-va pe fapte si nu pe interpretari

Poti sa crezi ca stii, dar nu poti fi sigura ca asa si e. Poate te astepti ca el ar trebui sa stie, dar nici asta nu e corect. Intotdeauna clarificati-va interpretarile eronate si neintelegerile pentru a va asigura ca nu va scot din cursul normal al lucrurilor.

Certati-va corect - si numai cu programare

Stabiliti un timp limita pentru a discuta o problema si limitati-va comentariile doar la acea problema. Este mai usor sa te relaxezi si sa te simti liber sa te bucuri de celalalt cand stii ca nu vei fi suprins cu o furtuna de reclamatii si critici.

Pregatiti-va pentru pauze

Chiar si in cele mai apropiate casatorii, toti avem nevoie de timp pe care sa-l petrecem singuri. Nu o lua personal si nu va faceti unul pe celalalt sa va simiti vinovati daca aveti nevoie sa va regrupati spiritual si emotional. Doar asigura-te ca ii spui partenerului cand te decizi ca ai nevoie de o pauza (maxim o zi) si cand revii.

Feţele iubirii: cursa pentru fericire

Nu ştiu daca răceala din ultimele trei zile sau apropierea inevitabilă a iernii m-a contaminat cu o uşoară nostalgie, dar cert este că azi vreau să vorbim despre iubire. Pentru că toate se reduc, într-un final, la dorinţa de a fi iubiţi şi de a iubi: suntem, cu toţii, sportivii care aleargă în propria competiţie, pe distanţe lungi sau pe distanţe scurte, după iubire.
 “Dincolo de războaie şi mai presus de ură, nu dragostea e cea care contează, cea care rămâne ca să putem supravieţui?”, mă întreba retoric un prieten. Simplu, sentimentul de afecţiune, nimic în plus, nimic în minus.
Iubirea pentru care se fac sacrificii celebre...
 Avem nevoie de ea ca să dăm un sens real existenţei noastre – iubirea de tine, iubirea de el sau de ea, iubirea de mamă, iubirea de soare sau de cântec, iubirea de animale, de cuvinte, de cărţi, de poveşti, de poze, de mâncare, de oameni şi locuri. Ne naştem cu dorul de ea şi murim ducându-i dorul.
Atât de ciudată uneori...
 “Mi-e poftă să iubesc” îmi spunea aceeaşi persoană de care vă pomeneam mai sus, în ciuda faptului că este un susţinător al singurătăţii în care găseşte o voluptate de nedescris.
 Atunci am realizat că luptăm aparent pentru oameni, pentru idealuri, pentru a descoperi natura sau ştiinţa când, de fapt, luptăm pentru o fărâmă de iubire. O fărâmă de iubire pe care să o oferim celorlalţi şi o fărâmă de iubire pe care să o primim necondiţionat.
Pe care o cauţi şi când eşti tânăr, dar şi la vârsta maturităţii...
 Acel sentiment, într-un singur exemplar, care ne face umani şi frumoşi. Care ne măsoară timpul într-o cu totul altă unitate decât secundele, unitate ce nu ne mai plictiseşte, nu ne grăbeşte, nu ne face mai batrani, ci ne vinde iluzia eternităţii.
Devenim ceea ce iubim?
 Iubirea care ne alină durerea fizică, surâsul care ne pune în ochi lumină şi ne dă curaj să împărţim tot ce e al nostru (sufletul nostru, în primul rând) cu un “acel” necunoscut care devine familia noastră.
Când un bărbat iubeşte o femeie...
 John Steinbeck (1902-1968), scriitorul american care a primit premiul Nobel şi Pullitzer pentru “realismul şi umorul lucrărilor sale” îşi sfătuieşte fiul îndrăgostit, conturând unul dintre cele mai frumoase portrete ale iubirii:
 "Dragă Thom,
Am primit scrisoarea ta de dimineaţă. Îţi voi răspunde din punctul meu de vedere, iar Elaine îţi va spune ce crede ea.

 În primul rând – dacă eşti îndrăgostit – ăsta e un lucru minunat – e cel mai frumos lucru ce i se poate întâmpla unei fiinţe. Nu lăsa pe nimeni să minimalizeze lucrul ăsta.
 În al doilea rând – sunt mai mult tipuri de iubire. Una dintre ele este iubirea egoistă, acaparatoare, dominatoare şi sufocantă de care un om se foloseşte pentru propriul bine. Genul ăsta de iubire e săracă şi infirmă. Celălalt tip de iubire e cea care revarsă tot ce e mai bun din tine – bunătate, consideraţie şi respect – nu vorbesc doar despre respectul ce survine din bunele maniere, ci de respectul ca recunoaştere şi conştientizare a unicităţii şi valorii celeilalte persoane. Primul tip de iubire o să te îmbolnăvească şi o să facă din tine o fiinţă măruntă şi slabă, dar al doilea tip de iubire poate dezlănţui forţa, curajul şi mărinimia, chiar şi înţelepciunea pe care nu ştiai că o ai.
 Tu-mi spui că ce simţi tu nu e o dragoste de licean. Dacă ai sentimente atât de profunde – fireşte că nu e o îndrăgosteală de copil.
 Dar nu cred că tu nu mă întrebai ce părere am eu despre sentimentele tale. Tu ştii mai bine decât oricine altcineva. Ce ai tu nevoie este să ştii ce trebuie să faci în continuare – iar eu pot aici să te ajut.
 Îmbată-te cu iubire şi fii fericit şi recunoscător că simţi asta.
 Obiectul iubirii este întotdeauna cel mai frumos din lume. Trăieşte sentimentul ăsta.
 Când iubeşti pe cineva, trebuie să-ţi aminteşti că unii oameni sunt timizi şi uneori trebuie să iei şi asta în considerare.
 Fetele, ştiu ele ce simţi şi cât de mult, însă le face plăcere să o audă spusă cu voce tare.
 Se mai întâmpla uneori să nu ţi se răspundă sentimentelor din anumite motive – dar asta nu înseamnă că sentimentele pe care le ai sunt mai puţin importante sau frumoase.
 În final, trebuie să spun că ştiu ce simţi pentru că şi eu simt la fel şi mă bucur pentru tine.
 Abia aşteptăm să o întâlnim pe Susan. E binevenită. Dar Elaine va fi cea care se va ocupa cu aranjamentele întâlnirii pentru că e aria ei de expertiză şi e nerăbdătoare. Şi ea ştie ce-i aia dragostea şi te va ajuta poate mai mult decât pot eu.
Şi nu-ţi fie teamă de suferinţă. Dacă e ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla – cel mai important lucru e să nu te grăbeşti. Nimic bun nu iese fără răbdare.

Toate, ca într-un final, să trăim o iubire de poveste... cu aproape aceeaşi dărurire ca a unor cupluri celebre din literatură şi istorie.

Dragostea şi vârstele ei

Atunci când mă opresc la "capitolul" vârstă al "romanului" iubire îmi vine în minte un amalgam de corelaţii şi o avalanşă de întrebări: "cum influenţează vârsta procesul de îndrăgostire", "oare când îmbătrâneşti iubeşti altfel sau sufletul tău rămâne la fel pentru totdeauna"? Apoi mai sunt întrebările referitoare la importanţa vârstei partenerului tău (dacă diferenţele mari de vârstă sunt prielnice sau, din contră dăunătoare unei relaţii). De fapt, "dragostea şi vârstele ei" este doar o temă plurivalentă şi inepuizabilă.

Azi aş vrea să conspectăm câteva dintre cele mai importante fizionomii ale iubirii în funcţie de vârstă:

Hormonii, vârsta şi calitatea vieţii

Într-un interviu acordat de către doctor Petre Brătilă în urmă cu ceva timp, rămâsesem încremenită în faţa replicii: "domnişoară, abia după mult timp o să realizaţi cât de mult afectează hormonii viaţa unei femei în funcţie de fiecare vârstă.

Iar uimirea mea era cea a unui copil pentru că domnul doctor nu se referea atunci numai la schimbări fizice ci, mult mai interesant, la transformările psihice, la schimbarea calităţii vieţii emoţionale, efectiv la tot ce gândeşte o femeie. La modul ei de a se raporta la ceilalţi, la capacitatea şi modul ei de a oferi iubire.


În adolescenţă, hormonul vedetă din viaţa unei femei este adrenalina: secreţia adrenalinei le determină pe femei să-şi asume activităţi exuberante, stilul lor vestimentar este expansiv, iar din punctul de vedere emoţional acestă etapă din viaţa unei femei este dominată de instabilitate dusă la extreme uneori.

Maturitatea este controlată de hormonul estrogen care naşte în creierul femeilor nevoia de preocupare faţă de propria persoană, echilibru, valoare, instincte sexuale mature şi instincte materne debordante.

În perioada de menopauză, femeile îşi pierd mare parte din libidou, dorinţa lor de a fi atractive scade în proporţii importante şi, odată cu această realitate nefericită, se pierd instinctele feminităţii şi dorinţa de senzualitate. Tocmai de aceea, cele mai multe femei se preocupă de aspectul lor fizic din respect faţă de ele însele şi nu din dorinţa de a fi neapărat atrăgătoare.

Aşadar, timpul şi hormonii lui le învaţă pe femei să iubească cu maturitate, dar şi cu mai multă calitate.

Sufletul are vârstele lui

Ultimele statistici au arătat că "Zburătorul" le ameţeşte minţile femeilor mult mai devreme decât se întâmpla cu mamele sau bunicilor lor. Adolescenta din zilele noastre se îndrăgosteşte pe la 15 – 16 ani, însă această emancipare emoţională şi socială este de fapt cunoaşterea de sine: primele atracţii, primele emoţii, primii "fluturi în stomac", primele zâmbete necondiţionate.

În această perioadă, femeia în devenire experimentează pentru a-şi forma o personalitate şi pentru a descoperi ce îi place, ce o face nefericită, cât de disponibilă e...

Începând cu 18 – 20 de ani fenomenul de maturizare face primii paşi timizi, continuând însă căutarea de experinţe variate. Este vârsta care le învaţă pe femei să iubească cu nuanţe şi mult mai intens, dar este şi vârsta la care dorinţa de a avea o relaţie întrece dorinţa unui partener anume.

Iubirea de la 20 de ani se confundă şi cu distracţii şi cu lărgirea cercului de prieteni, iar sfârşitul unei relaţii înseamnă de cele mai multe ori începutul alteia. Acum este vârsta la care preocupările comune apropie doi amorezi, femeile vor romantism din belşug, selecţia este relativă – orice tânăr care dăruieşte necondiţionat un compliment devine o posibilă relaţie, dar şi o singură neplăcere poate influenţa tânăra femeie să abandoneze fără prea mari regrete. Compromisul nu este unul dintre atuurile iubirii de la 20 de ani.

Tot acesta este vârsta la care conceptul "bărbatul ideal" este o realitate, ea fiind mereu în căutarea acelei iubiri mari şi de poveste.

Începând cu 25 de ani, maturizarea emoţională, socială şi sexuală se impune: femeile îşi doresc o relaţie care să reprezinte definiţia echilibrului şi a stabilităţii, idealismul trece, iar scara de valori devine realistă (pe baza experienţelor trecute). Femeia îşi cunoaşte mult mai bine sufletul şi mintea, dorinţele şi nevoile. Ea nu mai este uşor influenţată de primele impresii şi nici de părerile celor din jur. În plus, începe să pună accent pe conceptul de fidelitate şi de reciprocitate...

La 30 de ani, sintagma de ordine este "stabilitate emoţională": feminitatea cunoaşte apogeul ei, apar dorinţe clare de sprijin afectiv, respect, fidelitate. Dispuse să facă sacrificii sau compromisuri, femeile la 30 de ani au nevoie de comunicare spirituală, afectivă şi sexuală, dragostea devenind de fapt un mod de convieţuire. Acum femeia se dăruieşte pe sine prin statutul de mamă şi soţie, aşteptând de la partener recunoştinţa prin sentimentul de unicitate.

Odată cu împlinirea vârstei de 40 de ani, maturitatea emoţională se defineşte prin realizări, împliniri, înţelepciune, eşecuri transformate în lecţii de viaţă. Dragostea înseamnă mai mult implicarea şi investiţia în familie. Pasiunea este înlocuită pe alocuri de romantism, sinceritate, cunoaştere între parteneri.

După 50 de ani, femeile renasc prin iubirea faţă de partener şi faţă de copii...

Vârsta şi viaţa sexuală

Comportamentul sexual evoluează odată cu vârsta, cu precizarea că evoluţia este diferită de la femei la bărbaţi. Dacă bărbaţii între 16 şi 20 de ani îşi manifestă sexualitatea în cel mai activ mod, apogeul sexual al femeilor este atins ceva mai târziu, în jurul vârstei de 30 de ani, menţinându-se constante până pe la 50 de ani.

După această vârstă, dorinţa sexuală scade atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi şi, chiar dacă între 51 şi 65 de ani dorinţa sexuală este mai intensă decât între 66 şi 80 de ani, paradoxal frecvenţa actelor sexuale este aceeaşi.

În ceea ce priveşte raportul dintre satisfacţia sexuală şi trecerea anilor, se pare că bărbaţii sunt cei mai norocoşi, satisfacţia lor sexuală păstrându-se în timp aproape la acelaşi nivel. În cazul femeilor aceasta scade cu trecerea timpului.

Dintr-o altă perspectivă, partenerii trecuţi de 30 de ani renunţă la cele mai multe fapte erotice, susţin specialiştii în domeniul sexologiei. Şi nici cei mai tineri, nici cei mai în vârstă nu neglijează preludiul, de obicei.

După 65 de ani dragostea materializată prin acţiuni sexuale capătă un sens mai intens pentru că este nevoie şi de mai mult efort pentru a dobândi plăcere de orice fel, iar bărbaţii încep să aibă nevoie de preludiu mai mult ca oricând.

Oircum, spun psihologii, imediat după vârsta de 40 de ani, cei mai mulţi bărbaţi suferă un declic psihologic care îi pune şi faţă în faţă cu dificultăţile erectile şi care le schimbă percepţia asupra sexului.

Dragoste la prima vedere, o iluzie optică?

Pentru că am început ieri - cu o notă uşor romantică - să vorbim despre sentimentul care ne dă viaţa şi fără de care nu putem oricât de pragmatici sau serioşi ne considerăm, vom continua şi azi cu aceeaşi tonalitate. Şi nu pentru a-l epuiza (departe încă această realizare), ci pentru a-i mai descoperi o nouă faţă ce ridică câteva nedumeriri serioase: dragoste la prima vedere.

Nu-mi amintesc să fi trăit experienţa “l-am văzut, m-am îndrăgostit brusc”. E adevărat că mai degrabă am trăit momente „l-am văzut, mi-a plăcut, ce rămâne de făcut” dar, bineînţeles cu o marjă de eroare care lăsa loc de inevitabile dezamăgiri de percepţie.

Apoi, devine confuză diferenţa dintre pasiune şi dragoste: unde este de fapt, linia care desparte atracţia fizică de iubirea care rezistă în faţa timpului şi a dezastrelor?
Ştim cu toţii că dragostea este un sentiment deseori bizar care poate apărea când te aştepţi mai puţin şi care dispare exact atunci când credeai că te poţi baza pe ea.

Ne naştem cu ea în minte, fiind controlată însă de instincte emoţionale senine şi nu numai. Dragostea e câteodată şi posesivă, şi tristă şi egoistă...


E suficient de complexă încât să aibă capacitatea de a se ivi spontan, de la o primă întâlnire. Nu i-aş subestima caracterul imprevizibil şi sesizant. Însă mulţi sunt aceia care s-au luptat cu argumente solide împotriva existenţei iubirii de la prima vedere.

A fi sau a nu fi... la prima vedere

De obicei scepticii sunt cei care nu s-au confruntat cu dragostea la primul contact vizual, aşa cum se întâmplă în oricare alt domeniu. Şi cei mai mulţi dintre ei evocă în calitate de argument atracţia fizică trecătoare.

Cei care spun că au fost binecuvântaţi cu o astfel de ispită, recunosc că este un sentiment nemaipomenit şi mult mai profund decât pare. Şi ei revin cu explicaţia că trăirea se dezvoltă la nivel emoţional-spiritual şi nu la nivel fizic. Nu ai nevoie de prea mult timp pentru a conştientiza că eşti faţă în faţă cu persoana pe care vei iubi cel puţin toată viaţa... E nevoie, de fapt, de secundele în care îţi ridici privirea şi întâlneşti alţi ochi.

Dintr-o perspectivă mai puţin subiectivă, avem pe de o parte mărturisirea oamenilor de ştiinţă care au confirmat posibilitatea unei iubiri la prima vedere, după ce au studiat cavitatea cerebrală a celor care susţin că “au păţit-o”.

Pe de altă parte cei mai mulţi psihologi au expus teoria conform căreia dragostea la prima vedere depinde foarte mult şi de starea de spirit din momentul întâmplării. Există şanse mari să rămâi impresionat de privirea unei alte persoane la fel de bine cum poţi fi captat de energia celor din jurul tău, energie transpusă prin carismă.
Dar dacă starea de spirit nu este predispusă la schimb de replici emoţionale, va fi aproape imposibil să te îndrăgosteşti aşa de repede.

Apoi, tot psihologii afirmă că ai nevoie de 30 de secunde în care creierul tău să aprecieze atractivitatea şi complementaritatea.

Un studiu publicat în “Archives of Sexual Behavior” contrazice acestă teorie, demonstrând că un contact vizual care să se sfârşească cu o iubire trebuie să dureze cel puţin 8.2 secunde. Cu ajutorul camerelor video, un grup de specialişti a scanat mişcările ochilor a peste 115 studenţi pe durata conversaţiilor lor cu actriţe sau actori.

La ce concluzie au ajuns? Dacă este atras de o femeie, bărbatul o priveşte în medie timp de 8.2 secunde, iar dacă nu este atras de aceasta mai puţin de 4 secunde chiar.

În cazul femeilor, timpul nu diferă în funcţie de instinctul de atracţie. Oamenii de ştiinţă susţin că explicaţia diferenţelor între bărbaţi şi femei constau în temeri din subconştient pe care noi, oamenii, le-am moştenit cu mulţi mulţi ani în urmă. Pentru bărbaţi contactul vizual are menirea de a alege viitoare partenere potrivite şi fertile în timp ce pentru femei atitudinea îşi are originile în teama subconştientă de a nu procreea atunci când nu îşi doresc..

Şi, se pare că în ciuda aparenţelor, bărbaţii sunt cei care se îndrăgostesc primii.

Cadouri inedite care-ţi aduc iertarea

Cine a spus că este uşor să fii bărbat sau, cel puţin, este mai uşor să fii bărbat decât femeie s-a înşelat mai mult ca sigur. Cel puţin dintr-un punct de vedere: bărbaţii sunt şi ei oameni şi, prin natura lor, comit greşeli, uită aspecte importante, mai confundă binele cu răul, mai trăiesc cu impresia că sunt singuri pe pământ, singuri şi invincibili. În astfel de momente, bărbaţii au nevoie de ceea ce a fost numită - de când lumea şi pământul – iertare, absolvire de vină: unul dintre cele mai anevoios de obţinut procese afective specific umane.

Dintre multele metode care te ajută să ajungi la sensibilitatea şi vulnerabilitatea unei femei, a face cadouri este o atitudine mereu inspirată. Şi nu pentru că iubirea, iertarea, respectul se vor câştiga vreodată în această viaţă în mod real prin intermediul banilor. Ci pentru că de-a lungul timpului, istoria cadourilor s-a dovedit a fi o parte din istoria relaţiilor, o parte din istoria iubirii. Oamenii au început să practice activitatea de a oferi cadouri cu mult timp în trecut, atât de mult timp încât nici nu se ştie exact. Iar scopul era transmiterea intenţiilor paşnice. Apoi verbul "a dărui" a fost mereu perceput ca pe o formă de putere.

Probabil locul unde merită măcar o dată să primeşti sau să dăruieşti cadouri este Japonia, unde a dărui un cadou este sinonim cu termenul "artă". Numit "omiyage", cadoul este asociat cu o ceremonie spectaculoasă a dăruirii pentru că japonezilor li se pare mai semnificativ actul în sine şi ambalajul decât cadoul propriu-zis.

Aşa că, această practică socială, diferită de la o cultură la alta, este menită să încheie raporturi emoţionale şi să te facă pe tine, bărbatul, un personaj mai puternic asumându-ţi că iertarea iubitei tale merită orice sacrificiu.

Un cadou bine ales, la momentul potrivit şi dăruit cu atitudinea corectă este, dincolo de mica împlinire de ordin material (asta dacă respectivul cadou are şi o utilitate practică), o pagină în cartea de istorie a iubirii dintre tine şi ea. Cadourile devin, cu timpul, amintirile cele mai de preţ prin proprietatea de a fi asociate cu un moment specific.


Ne-a mai rămas doar întrebarea: ce cadouri cumpărăm pentru a cere iertare? Eu am să vă dau câteva sfaturi subiective, dar care pornesc din instinctul feminin, cu rugămintea să-mi mărturisiţi cu ce idei ar mai putea fi completată lista.

Pe de o parte există cadourile simbolice, iar pe de altă parte cadourile a căror bucurie vine din însuşirea de a fi utilizabile.

Aşadar, dacă ai supărat-o îi poţi împacheta cu grijă, în maniera care crezi că o defineşte, un simbol specific unei ţări care vă leagă sau vă defineşte – poate v-aţi îndrăgostit în Turcia sau în Italia şi dacă i-ai aminti acest lucru printr-un simbol sau printr-o prăjitură specifică, ar putea rămâne impresionată.

La fel de bine, poţi achiziţiona un tablou, o piesă sculptată, un obiect decorativ, dar nu uita toate trebuie să aibă şi o poveste. Femeilor le plac mult poveştile şi lucrurile care nu sunt întâmplătoare.

Dacă ai ceva nu neapărat nou, dar care iarăşi vă aminteşte de un moment al iubirii voastre, nu ezita să-l reabilitezi puţin, să-l împachetezi frumos, să-l aşezi lângă un buchet de flori (cele preferate) şi să i-l dăruieşti cu siguranţa că va fi emoţionată. De exemplu, poate să fie chiar şi lumânarea colorată de la prima voastră aniversare...

Străduieşte-te să-i scrii câteva rânduri sau chiar o poezie scurtă, cumpără-i o carte pe care şi-o doreşte sau care s-ar potrivi în context, pictează-i chiar şi o încercare eşuată, dar arată-i prin toate că ai vrut să-i dai o parte din sufletul tău. Dacă ai voce, surprinde-o haios cu o melodie cântată de tine într-un moment aparent întâmplător. Sau găteşte-i cum numai un bucătar celebru se pune la dispoziţia unei femei frumoase.

Şi pentru că am pomenit de flori, există câteva cadouri atemporale care merg oricând, cu singura precizare să nu le faci continuu: buchetul de flori, sticla de vin preferat şi cutia de bomboane (fie cea care îi place, fie cea care are un mesaj potrivit şi romantic – există nişte bomboane iubite la scară largă a căror slogan este "Dincolo de cuvinte", de exemplu...), un ceas sau veşnica lenjerie intimă sexy. În ceea ce priveşte ultimul cadou, gândeşte-te foarte bine ce înseamnă sexy pentru tine, dar ce înseamnă sexy şi pentru ea.

Bilete la piesa de teatru preferată sau la un concert unde ştii că se va cânta cel puţin o melodie care îţi va permite să îi şopteşti "iarta-mă"...

O cină la un restaurant special, unde meniul să fie ales dinainte de tine, iar ea să simtă că totul se învârte în jur numai pentru voi, cel puţin pentru o seară.

Acum, pe de altă parte, există cadourile de proporţii ceva mai mari cum ar fi un city-break într-un oraş romantic, care să aducă prin atmosfera de acolo sentimentul de iertare: nu prea poţi da greş cu Paris, Roma, Viena...

Tot în aria excursiilor intră organizarea concediilor sau poţi doar să organizezi un weekend într-un oraş din România unde să vizitaţi, dar să vă şi relaxaţi. De aceea trebuie să alegi dinainte restaurantele cele mai apreciate şi câteva centre spa.

Apoi, sunt femei cărora le place să preiei tu controlul asupra vieţii lor în ceea ce priveşte aspectele minore: dacă ştii că îşi doreşte de foarte mult timp un abonament la înot sau la sala de aerobic, surpinde-o prin a pune tu totul în ordine şi cheamă-o exact în locul cu pricina - de fapt, îi arăţi că cineva care are nevoie de iertarea ei poate să fie oricând pregătit să îi ia unele responsabilităţi de pe umeri, ea având doar datoria de a fi fericită.

Dacă este adepta ultimelor inovaţii tehnologice, o tabletă este întotdeauna binevenită. Iar dacă adoră să meargă cu bicicleta şi este nevoită să şi-o împrumute de prin parcuri, una numai a ei se potriveşte perfect.

 Nici un căţel sau o pisică nu este un cadou care îşi pierde din farmec, la fel de bine cum nici bijuteriile nu se demodează niciodată.

Gelozia, boala neîncrederii

Mult prea complex ca să îl epuizezi printr-o succintă analiză on-line şi mult prea imprevizibil ca să îi intuieşti toate capcanele, hibele sau toate avantajele ascunse, sentimentul numit gelozie s-a năcut odată cu noi – cel puţin odată cu majoritatea dintre noi.

Am întâlnit o singură persoană care susţinea că nu a fost niciodată geloasă - indiferent de circumstanţe - şi, cu toate că eram fericită pentru echilibrul de care dădea dovadă, nu am înţeles niciodată care era sensul unei astfel de vieţi interioare. Mă uitam în ochii ei cu aceeaşi expresie cu care priveam pentru prima oară “Femeie plângând” al lui Pablo Picasso – un amestec de admiraţie cu o nedumerire copilărească.

M-am întrebat mereu cum ar fi să nu te temi nicio clipă că cel de care de eşti îndrăgostită până peste cap va înceta subit să te mai iubească? Ce simţi atunci când trăieşti cu certitudini neîntinate de frici? Nu am experimentat niciodată o dragoste pentru care să nu plătesc cu stări de îndoială sau de anxietate. Şi de fiecare dată am cunoscut o altă latură a ceea ce numim generic "instinct de posesivitate": necazul stârnit de atenţia prea mare acordată unei alte persoane poate mai deştepte, poate mai frumoase, poate mai carsimatice sau mai ambiţioase decât aş putea să fiu vreodată.

Este gelozia o boală?

Psihoterapeuţii clasifică termenul gelozie în: gelozie-tip de comportament (un fel de competitivitate cu un rival care poate sa fie real sau imaginar), gelozia ca tip de gândire (un fel de dorinţă de exclusivitate) şi gelozia ca emoţie (combinaţie de emoţii cum ar fi anxietatea, furia, frica).


Deşi, din punctul de vedere medical, lipsa totală a geloziei presupune un grad de apatie, gelozia excesivă poate fi considerată o boală: gelozia patologică, numită şi gelozia morbidă. Aici, apar sentimente şi mai distructive: inadecvare, suspiciozitate exagerată, interpretativitate. Ea poate fi tratată prin terapii psihologice...

Gelozia normală şi încrederea

În esenţă, sunt două mari motive pentru care nu poţi avea încredere în partenerul tău. În primul rând, partenerul tău ar putea să nu fie de încredere şi punct. Sau, în mod structural, nu poate fi de încredere pentru tine – lipsa compatibilităţii. În astfel de cazuri, nu rămâne decât întrebarea "de ce rămâi în continuare în relaţie?".

Apoi, există circumstanţa în care tu nu poţi avea încredere în ceilalţi, cu precădere în iubitul tău. De obicei, rămâi cu povara neîncrederii dacă într-o relaţie anterioară ai fost dezamăgit sau dacă îţi stă în fire să fii foarte precaut.

Fiecare are ritmul propriu al obţinerii încrederii în celălalt, ar fi o forţare nesănătoasă pentru psihic dacă l-ai accelera. Peste toate teoriile care îţi spun să ai încredere cât ai bate din degete, încrederea se dobândeşte, de fapt, treptat pentru că încrederea are nevoie de dovezi. Şi nu are nevoie de dovezi măreţe, ci de multe indicii mărunte, cum ar fi respectarea promisiunilor.

Insecuritatea

Gelozia provenită din neîncrederea în propria persoană funcţionează mult mai bolnăvicios decât cea anterioară. De obicei, descoperi alţi şi alţi oameni mai buni decât tine care pot fi posibili înlocuitori.

Ceea ce ar trebui să pună capăt acestor trăiri este simplul fapt că îndoiala ta îl va face pe partenerul tău să îşi pună întrebări serioase privind valoarea ta.

Este dureros de adevărată replica "nu vei fi niciodată capabil să iubeşti pe cineva până nu te vei iubi pe tine".

Gelozia ta - responsabilitatea ta!

Se spune că ar fi bine să-ţi asumi responsabilitatea - e gelozia ta! Nu stabili reguli de conduită pe care partenerul tău trebuie să le urmeze cu sfinţenie ca să poţi avea tu încredere. Chiar dacă primul impuls este cel de a-l obliga indirect pe cel de lângă tine să te ajute, e bine să-ţi aminteşti că partenerul tău nu ar trebui să poarte pe umeri grija de a te face pe tine funcţional în relaţie. De la el ar fi bine să aştepţi numai confirmări ale încrederii pe care tu i-o dăruieşti.

Întâmplarea de a fi adult este specială tocmai pentru că eşti capabil să-ţi satisfaci multe dintre nevoi singur. Nu e uşor. E nevoie de răbdare, de respiraţii adânci şi de discuţii interminabile cu prietenii tăi.

Te-a înşelat. Următoarea mişcare îţi aparţine

Subiectul pe care vi-l propun azi mi-a amintit de o întâmplare extrem de sugestiv din liceu când profesorul de română ne-a rugat pe fiecare în parte să mărturisim care este cea mai mare frică ascunsă bine în suflet. Una dintre colegele mele de atunci a răspuns: “de mine, mi-e frică de cum aş putea reacţiona în anumite momente din viaţă, de cum m-aş surprinde singură...”

I-am dat dreptate atunci oftând şi încă îi mai dau dreptate tot oftând – imprevizibilul din fiecare individ e înspăimântător câteodată. Sunt situaţii în viaţă care te lasă fără răsuflare şi situaţii care te pierd printre atâta întrebări fără răspunsuri certe. Sunt momente în care ajungi să te comporţi aşa cum nu te-ai fi gândit vreodată că o vei face sau situaţii în care vei descoperi fie răul, fie binele din ceea ce însemni tu ca om. Şi, cel mai probabil, ambele te vor speria.

Una dintre întâmplările cu un astfel de grad de dificultate este înşelatul. Şi, dincolo de suferinţa generată de gândul că nu îi eşti suficient persoanei iubite, te confrunţi cu povara unei decizii ce îţi va marca întreaga definiţie a vieţii tale.

Aşadar, “care este următoarea mişcare pe care o faci: ierţi şi uiţi, te răzbuni şi pleci, înveţi să recâştigi încrederea sau accepţi cu demnitate înfrângerea?”

Cert este că lucrurile nu pot fi tranşate în alb şi negru; întotdeauna şi cu atât mai mult atunci când te confrunţi cu experienţa trădării (fizic, emoţional) există mai multe culori, mai multe nuanţe.


E cu atât mai greu cu cât pe umerii tăi cade “ultimul cuvânt”, deşi indirect celălalt a luat deciziile preliminare.
Chiar dacă prima dorinţă a ta este să vină cineva din exterior pentru a lua decizii în locul tău, iar prima rugăminte a celui care a greşit e să fie absolvit de vină, totul ţine numai şi numai de tine…

Pentru că într-un fel anume va gândi femeia care este şi mamă şi care are o familie construită cu timp şi emoţii continue şi, poate, cu altă uşurinţă se va comporta o femeie care nici măcar nu locuieşte cu iubitul ei. Surpinzător, sunt situaţii în care tocmai femeia – mamă va fi mai categorică decât tânăra fără obligaţii. Şi viceversa pentru bărbaţi este la fel de valabilă: depinde foarte mult de felul fiecăruia de a iubi, de a suferi, de a fi. Reacţiile diferă de la om la om aşa cum fiecare suflet este unic şi irepetabil.

Ce poate fi inacceptabil pentru cineva, poate fi foarte uşor de întreprins de altcineva, unii sunt mai tolaranţi, alţii mai mândri, unii iubesc dincolo de moral sau imoral, alţii se dăruiesc în limite bine prestabilite.

De aceea, există oameni care iartă şi şterg “cu buretele” învăţând treptat să îşi reconstruiască relaţia. Aceşti oameni iubesc cu tenacitatea cu care îşi iubesc viaţa care îi poate şi trăda din când în când – ei sunt aceia care reuşesc să vadă partea plină a paharului şi să treacă de confuzie şi de indignare. Tot ei învaţă din greşeli şi preţuiesc mai mult iubirea pe care, într-un mod sau altul, au pierdut-o. Şi aş zice: ferice de cei care au puterea să îşi accepte eşecurile cu o astfel de atitudine.

La polul opus se situează cei ale căror personalităţi nu permit cale de întoarcere. Gelozia lor nu va trece niciodată peste o asemenea greşeală a partenerului. Şi nu pentru că ei nu şi-ar dori sau nu ar încerca să repare lucrurile, ci pentru că firea lor tragică nu le permite.

Aceşti păgubiţi îşi vor găsi mai degrabă salvarea în fugă decât în iertare pentru că milioanele de gânduri referitoare la ceea ce a făcut partenerul, detaliile de care au nevoie i-ar distruge lent şi sigur. Şi tot ei vor trăi cu teama că se va mai întâmpla încă o dată acelaşi lucru.

Şi mai sunt cei care se străduiesc să uite, dar nu reuşesc, cei care se răzbună "de ciudă" pentru ca într-un final să renunţe... Şi cei care în momentul aflării că au fost înşelaţi încetează subit să mai iubească şi, de cele mai multe ori, ei sunt fericţii care suferă mai puţin decât ceilalţi.

Dacă celălalt merită sau nu a doua şansă, dacă celălalt mai vrea cu adevărat şansa oferită de tine, dacă percepi viaţa cu acel sentiment de libertate şi accepţi că celălalt are dreptul de a încerca lucruri noi şi, implicit, de a rătăci măcar o dată... stă doar în puterea gândului tău.

E ca la psiholog, când la finalul terapiei ţi se spune: de aici totul depinde de ce îţi doreşti tu cel mai mult pentru tine.

Iubirea adevărată, între realitate şi mit

Încercam să-mi amintesc de câte ori şi cam în ce circumstanţe am auzit expresia "iubire adevărată" şi am rămas mai mult decât uimită – cred că ( uşor exagerând) mai des decât am auzit "bună ziua" şi încă de când adormeam numai dacă bunica ne spunea poveşti de "adormit copii".

Prinţul şi prinţesa se iubeau cu adevărat, tinerii proaspăt căsătoriţi de la etajul 3 se iubeau cu adevărat, iar unchii care tocmai au divorţat nu se iubeau suficient de mult, de fapt nu se iubeau cu adevărat.

Se vroia transmisă idea de autenticitate, de sinceritate a sentimentului de iubire şi, oricât am vrea să schimbăm exprimarea, cu toţii ne dorim să fim iubiţi cu adevărat.

Pentru că această simplă sintagmă cuprinde toată psihologia iubirii, cu analizele ei comparate, cu studiile demonstrative, cu posibile compatibilităţi şi previzibile nepotriviri de caracter. Dincolo de semnificaţia termenilor luaţi separat, expresia "iubire adevărată" şi-a căpătat în timp un înţeles aparte, numai al ei.

Este reflectarea lingvistică a sentimentului de regăsire cu acel cineva care îţi este destinat să te completeze, eliberarea de singurătate, bucuria de a trăi alături de o altă persoană (până atunci complet străină sufleteşte) fiecare clipă, până la sfârşit. Asta în ansamblu…


Pentru că întrebarea la care ne gândim mai mereu este: când iubim cu adevărat şi când iubim mai puţin adevărat? Când putem să spunem în gura mare: el sau ea este iubirea mea adevărată?

Sunt multe feluri de a iubi şi unul singur cel la care se referă iubirea adevărată, dar care este acela?

Când eram atât de mică încât să nu cunosc emoţiile unui prim sărut ce nu-ţi dau pace o noapte întreagă, dar suficient de mare ca să îmi pun întrebări despre acest monstru imaginar de care aflam doar din cărţi sau din poveşti spuse de oameni mari, am fost pusă faţă în faţă cu destăinuirea unui prieten de-ai tatălui meu: pentru el, a iubi adevărat a început în ziua în care s-a aşezat la masă şi nu a putut să mănânce din pricina grijii faţă de iubita lui. "Oare ea a mâncat?", se gândea el atunci.

Apoi, şi-a confirmat sentimentul profund în momentele când mergea la cumpărături şi uita să îşi achiziţioneze cele necesare pentru că începea să cumpere partenerei tot felul de nimicuri de care credea că are nevoie. Este doar o perspectivă...

În Biblie, iubirea adevărată nu aşteaptă nimic, dar oferă tot şi iartă tot. E sacrificiul suprem, dăruirea completă şi necondiţionată.

"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Pentru mulţi dintre noi, această formă de iubire este garantată de teama de a-l pierde pe celălalt, este inexplicabilă, dincolo de raţional, tulburătoare, justificarea existenţei. Atunci când iubeşti cu adevărat vei ştii sigur pentru ce trăieşti, spun mulţi.

Iubirea adevărată înseamnă dorinţă, energie sexuală, chimie, vino-ncoace…

Şi, probabil, se poate defini la nesfârşit prin altă şi altă perspectivă originală a fiecărui suflet în parte.

Însă, ne mai întrebăm: unde începe mitizarea ei, unde iubirea adevarată e basm şi nu mai e realitate? Când iubirea adevărată se desprinde de om şi nu mai empatizează cu el? Când nu ne mai înţelegem cu "iubirea adevărată" pentru că nu trăim în lumea ei nemuritoare şi rece?

Primul pas in a cuceri barbatii

Ce este cochetaria?
Dictionarul explicativ al limbii romane ne spune ca termenul cochetarie inseamna
purtare, atitudine, mod de a se imbraca al cuiva, prin care o persoana cauta sa
placa. Cochetaria nu inseamna numai dorinta superficiala de a placea si ne-am insela
daca i-am aplica acest sens peiorativ care i se atribuie deseori. Caci cochetaria in
preludiul conjugal este de fapt alternanta dintre atractie si rezistenta, alternanta
care reprezinta, prin multitudinea excitatiilor care rezulta, unul din mijloacele
cele mai puternice de pregatire amoroasa. Cochetaria unei femei dotate cu distinctie
si sensibilitate poate fi una dintre cele mai frumoase parti ale preludiului amoros,
mai ales daca o face cu gratie si cu prudenta. Retinerea controlata, urmata de
abandon total in bratele barbatului, invaluie relatia in mister si ii acorda un sarm
deosebit. Aceasta atitudine rezervata, voita si controlata, este destinata sa
mareasca intensitatea senzatiilor erotice in timpul jocului amoros.

Arma seductiei feminine
Ce este insa absolut necesar este ca femeia sa simta momentul cand trebuie sa
"cedeze", caci a prelungi asteptarea barbatului "peste puterile" sale inseamna esec
sigur. Dar daca se va abandona in bratele lui exact atunci cand el se asteapta mai
putin, aceasta cu siguranta il va incanta. Cochetaria ramane asadar o arma de o
surprinzatoare si redutabila putere. Ea este "masinatia" binecunoscuta care consta
in a oferi, apoi a refuza, a te preface ca dai si abia mai tarziu a te oferi cu
generozitate. Efectele acestui joc sunt de necrezut. Un barbat le poate cunoaste
mult si bine si de fiecare data sa cada in cursa, fermecat. Si daca ne gandim bine,
este firesc sa fie asa. Fara prima cochetarie, care face sa se nasca o prima
speranta, iubirea nu se trezeste la cea mai mare parte a barbatilor. Din clipa in
care o privire, un suras, o fraza, un gest iau aerul unei promisiuni, imaginatia
barbatului continua aventura. I se da un motiv de mic sa spere? Ei bine, din acel
moment incepe
nelinistit sa se intrebe: "Oare ea se intereseaza int-adevar de mine? S-ar putea sa
ma iubeasca? E de necrezut! Si totusi avansurile acestea" Putin cate putin, se
focalizeaza asupra acelei femei care pare ca "se joaca" cu el si incepe a o dori
din ce in ce mai mult.

Barbatul alearga dupa o femeie pana cand il prinde ea
O femeie "cocheta" care vrea sa inceapa o relatie cu un barbat nu are decat sa
recurga la o tactica veche de cand lumea: sa fuga dupa ce a dat de inteles ca ar
dori sa fie urmarita, sa refuse, lasand insa o mica, dar sigura portita deschisa
sperantei, de genul: "Maine poate voi fi a ta". Ajunge atat pentru ca un barbat sa
mearga pana la capatul lumii, caci a lupta pentru a cuceri o femeie a fost
dintotdeauna unul din cele mai nobile idealuri ale unui barbat. Nu degeaba se spune
ca "barbatul alearga dupa o femeie pana cand il prinde ea". De altfel, aceste jocuri
feminine fac parte din insasi magia, fascinatia si puterea sa naturala de seductie.
De aceea pudoarea feminina, cel mai adesea, nu are un caracter etic sau moral, ci
tot o functie de atractie sexuala. Adesea, dincolo chiar de cochetaria si
nevinovatele viclenii calculate ale cedarii proprii unei femei experte exista si
ceva mai subtil ce consta tocmai din elemental fascinator sexual caracteristic
inocentei si chiar castitatii.
Uneori, faptul ca o femeie isi manifesta imediat si deschis dorinta, in loc sa
excite, poate uneori sa-l dezarmeze sau sa-l indeparteze pe un barbat, care va fi
atras in schimb de inocenta. Kama Sutra (celebrul tratat erotic oriental considerat
una dintre cele trei carti fundamentale ale lumii) mentioneaza chiar printre
tipurile de femei cu care nu trebuie sa ai relatii sexuale, pe "acelea care isi
exprima deschis dorinta de legaturi erotice". Ocultismul ne ofera o lege ce ne
permite sa intelegem fascinatia si puterea magica a puritatii feminine: orice
energie nemanifestata se potenteaza traducandu-se intr-o influenta care, cu cat e
mai subtila si mai rafinata, e mai eficace. Aceasta ne conduce la un alt secret al
sexualitatii: daca in mod obisnuit barbatul e considerat cel mai activ, cel care
cucereste o femeie, rareori el o face in adevaratul sens al cuvintului, ca purtator
masculine arhetipal al axului si constiintei, fiind cel mai adesea o victima ce se
lasa prinsa in magia
femeii.

Cand casatoria devine obsesie...

Nu ştiu dacă din cauze strict legate de societate (o societate critică şi reticentă la schimbare) sau din pricina instinctului de întemeiere a unei familii, dar mule femei îşi doresc să fie căsătorite şi dacă acest lucru nu se întâmplă rapid, suferă ca şi cum nimic nu ar mai mai merita zâmbetul lor.

Există anumite femei pentru care statutul de nevastă le oferă o satisfacţie aşa de mare încât îşi fac dintr-o astfel de dorinţă un adevărat ţel, un scop devenit o reală povară. Pentru că, fără să-şi dea seama, ele caută o fericire efemeră: e ca şi cum îţi doreşti obsesiv pantofi cât mai mulţi, fără să conteze dacă sunt urâţi, nu îţi vin sau nu ţi se potrivesc; poate nici nu îi încalţi, dar tu îi cumperi. Destinaţia e singura care contează, iar călătoria devine un chin insuportabil de lung. Ce mai contează cu cine te întâlneşti pe drum, ce te face fericită sau ce amintiri poţi să câştigi, tu trebuie să te transformi în doamna X, căsătorită. De parcă ar fi şi măritişul ăsta o carieră, un job...

Sunt cele pentru care căsătoria este siguranţa iubirii lor, garantul conservării acelei statornicii mult visate din partea bărbatului iubit. Cel puţin este o variantă mai uşor de digerat decât insecuritatea sau asumarea lipsei unei asigurări pe viaţă. Şi sunt multe femei care, plastic spus, îşi ţin bărbaţii alături pruntr-un certificat de căsătorie sau prin aducerea pe lume a unui copil (sau cel puţin trăiesc cu credinţa că o astfel de atitudine ar face un bărbat să rămână).

Şi sunt femei al căror ideal de viaţă se transpune în "cuplul", mai degrabă în "familia" pentru care ar plăti cu singurătatea şi cu orice alte compromisuri. E în firea lor predispoziţia spre a obţine binecuvântarea de a fi măritate.

E acea împlinire feminină ca şi când a fi căsătorită este mult mai important decât a iubi sau a trăi fericită lângă o persoană ce te completează. E o falsă datorie faţă de ele însele, dar şi faţă de cei din jur, e orgoliu, frică de singurătate, frică de eşec, făţărnicie, dar nu dragoste.


Toate femeile visează din când în când la ziua în care vor deveni mirese şi apoi, soţii şi mame, dar multe se raportează la acest vis fără să includă neapărat sentimentele faţă de partener, dragostea faţă de copii. În fond, tot ce contează, tot ce durează şi tot ce te ajută să construieşti este dragostea.

Am auzit de multe ori "Trebuie să mă mărit", "Îmi trece vremea", "Toate femeile de vârsta mea sunt măritate si eu nu, eu ce am?"

Am auzit de multe ori "Am nevoie de o familie unde să-mi găsesc stabilitatea şi echilibrul". Ştiu cum e să cazi în prada acestor ultime false credinţe care îţi vor aduce viaţa perfectă pe tavă. Faţă de căsătorie nu am născut niciodată pasiuni, dar faţă de ideea de familie - da.

Se transformă în obsesie şi cum-necum o materializezi într-o căsnicie care cel mai probabil va deveni una monotonă şi tristă, în care tu îţi vei împlini datoria.

Nu sunt împotriva căsnicie deloc, dar sunt extrem de vehementă atunci când sunt implicate orice motive, mai puţin cele ce ţin de iubire, încredere, familiaritate. Şi am îmbrăţişat mereu pincipiul "Mai bine singură şi nefericită decât căsătorită şi nefericită".

Însă pentru cele pentru care căsătoria este indispensabilă, nefericirea este doar o plată neînsemnată.

Sacrificii celebre în numele iubirii

Ideologia romantismului a descris mereu relaţiile de iubire ca fiind manifestări ale unor ciudate forme de sacrificiu. Deşi, în societatea actuală, se susţine tocmai opusul compromisului ca reţetă secretă a relaţiilor de succes, ne confruntăm zilnic cu necesitatea unor ofrande (mărunte sau ieşite din comun) aduse în numele iubirii.

Probabil, dincolo de teorie, iubirea fără limite ca şi geniu, nu se pot împlini decât prin condiţia sine qua non a sacrificiului. Poate pentru că cele mai frumoase iubiri şi-au avut originile în situaţii incomplete, la limita cu acceptabilul, contrar raţiunii.

Cel puţin aşa ne-a arătat istoria, de-a lungul construirii ei...

1. Zizi Lambrino şi Carol al II-lea

Zizi Lambrino (Ioana Maria Valentina Lambrino) a fost fiica generalului român Constantin Lambrino şi a Euphrosinei Alcaz. Tot ea a fost prima mare iubire a lui Carol al II-lea, iubire pentru care acesta a redefinit conceptul de sacrificiu.


În septembrie 1918, Carol al-II-lea, comandant în uniformă de ofiţer rus al unităţii militare (regimentul Vânătorii de Munte de la Piatra Neamţ), se face nevăzut. Din motive serioase pentru sufletul lui: pentru a se căsători, la Odessa, cu cea care îi furase liniştea - Zizi Lambrino, căsătorie care, de altfel, încălca Statutul Casei Regale ce prevedea căsătoria membrilor Casei Regale din România numai cu membrii altor case regale.



Toate ziarele de la vremea aceea au scris despre căsătoria ce îl decădea pe Carol al II-lea din “calitatea de moştenitor al tronului”. Iar urmările oficiale au fost drastice şi fără să ţină cont de profunzimea iubirii dintre cei doi: Regele Ferdinand a hotărât arestarea lui Carol al II- lea pentru 75 de zile la mănăstirea Horaiţa şi, printr-o sentinţă discutabilă, tribunalul Ilfov a anulat căsătoria.

După o perioada în care Carol al II-lea a continuat să o viziteze în secret pe Zizi, regele Ferdinand şi regina Maria şi-au trimis fiul într-o călătorie în jurul lumii pentru a o uita pe cea care va deveni mama primului său copil: Mircea Lambrino.

Condiţionată să părăsească ţara, Zizi Lambrino începe o nouă etapă din viaţa ei în Paris, cu sprijinul unei pensii lunare acordate de Guvernul României, trăind într-o vilă cumpărată de statul român.
Cei doi nu s-au mai întâlniti niciodată, Zizi Lambrino a murit la Paris în 1953, iar după numai o săptămână a murit şi Carol, în exil...

2. Elena Lupescu şi Carol al II-lea

Da! Acelaşi Carol al II-lea care pare că nu şi-a găsit cu adevărat liniştea până la sfârşitul vieţii sale controversate. După ce a împlinit dorinţa părinţilor, Carol al II-lea a trăit o altă iubire pentru care a optat să se sacrifice: iubirea faţă de Elena Lupescu; aceasta i-a fost amantă şi apoi soţie.

În 1923, cei doi au fugit din România, regele Carol abdicând din dragoste pentru Elena care, la rândul ei, l-a urmat în exil.



3. Regele Edward al VIII – lea şi doamna Wallis Simpson

O poveste asemănătoare celor mai sus prezentate s-a întâmplat şi dincolo de graniţele româneşti, în riguroasa Marea Britanie.

Una dintre cele mai renumite amante din istoria lumii, Wallis Simpson, a devenit pasiunea fără margini a prinţului Edward, care a recurs la sacrificiul suprem pentru a putea trăi alături de ea până la sfârşitul zilelor.

Nu era nici foarte frumoasă, nici foarte tânără (spun criticii vremii), dar deţinea o eleganţă şi un fler cu care foarte puţine femei sunt înzestrate. Deşi divorţată şi cu o viaţă intimă plină de picanterii, inteligenţa şi carisma răsfăţatei doamne Wallis l-a cucerit iremediabil pe prinţ.



După nici un an de domnie, acesta a abdicat pentru că familia regală o respingea categoric nu numai pentru trecutul ei, dar şi pentru pasiunile ei naziste.

Deşi nu au avut copii şi tot timpul au fost criticaţi pentru luxul şi extravaganţa în care trăiau, prinţul Edward şi iubita lui, Wallis, au rămas împreună până când moartea i-a despărţit.

4. Maria Callas şi Aristotel Onassis

Numită de mulţi "cea mai spectaculoasă voce a secolului trecut", Maria Callas, a trăit o poveste de dragoste pasională şi tristă în acelaşi timp.

Maria Callas poate fi considerată imaginea sacrificiului absolut în numele iubirii: a renunţat la ceea ce reprezenta totul pentru ea, la cariera pentru care făcuse cele mai mari eforturi. Mai mult, amândoi erau căsătoriţi când s-au cunoscut, Maria Callas era şi ortodoxă practicantă, iar statutul de amanta o umilea cumplit. A divorţat sperând că va fi cerută în căsătorie de Onassis, ceea ce nu s-a întâmplat. Din contră, acesta s-a căsătorit cu fosta doamnă Kennedy.



Maria Callas s-a retras în lumea ei nefericită, şi-a pierdut vocea şi a murit de suferinţă, în singurătate, în apartamentul cumpărat de Onassis la Paris.

5. Marilyn Monroe – John Kennedy

O poveste de iubire la fel de tragică ca şi soarta celei care a fost "cea mai frumoasă femeie din toate timpurile", Marilyn Monroe.

S-au cunoscut într-un moment critic pentru relaţiile lor conjugale: Marilyn tocmai ce divorţase de Arthur Miller, John Kennedy (unul dintre cei mai iubiţi preşedinţi ai SUA) nu se mai înţelegea cu soţia sa, Jackie Kennedy.

Deşi nu s-a putut dovedi niciodată cu exactitate legătura amoroasă dintre cei doi, la 10 ani după moartea preşedintelui american, au apărut primele zvonuri cu privire la întâlnirile secrete dintre cei doi. De obicei, se întâlneau fie într-un apartament de la hotelul Carlyle din New York, fie la bordul avionului prezidenţial. După o perioadă de timp, cei doi îşi consumau iubirea la vila Santa Monica ce aparţinea unei surori a lui John.



Marilyn a iubit şi a suferit, sacrificându-şi zilele şi lunile cu gândul la cel care a rupt orice legătură cu diva de teamă să nu devină şantajabil. Într-un moment de disperare, se spune că Marilyn a sunat-o pe Jackie Kennedy ca să-i spună că îşi doreşte să se mărite cu soţul ei.

Iubirea lor a rămas neîmplinită, în dimineaţa zilei de 5 august 1962, Marilyn a fost găsită moartă. Adevăratul motiv care a dus la decesul ei a rămas până acum nedesluşit: pe de o parte există susţinători ai ideii de sinucidere, pe de altă parte sunt zvonuri care îi implică, în moartea artistei, pe fraţii Kennedy şi pe reprezentanţii Mafiei.

Diferenţe care distrug relaţii

Pe cât de intensă poate să fie o iubire, pe atât de uşor se poate destrăma, pe cât de greu ajung oamenii să aparţină exact acelor oameni care îi împlinesc, pe atât de uşor pot găsi incompatibilităţi care îi despart sau cel puţin îi îndepărtează.

Înainte să mă hotărăsc asupra subiectului de azi, am citit, din întâmplare, comentariul unei femei disperate din pricina diferenţei de înălţime care îi afectează relaţia. Iar termenul "dipserată" nu este exagerat: iubitul ei, omul pentru care ar fi făcut orice sacrificiu e mult mai mic de înălţime decât ea, iar presiunea celor din jur o afectează, oricât de mult se luptă cu prejudecăţile.

Apoi, ea nu este singura femeie pe care am auzit-o spunând că iubeşte un bărbat scund, poate prea scund dacă îşi ia pantofi cu toc. Ba, chiar am conchis cu câteva prietene că, în medie, cei mai interesanţi bărbaţi sunt cei foarte scunzi.

Glumeam şi noi... nici una nu făcuse studii de sociologie, dar umorul nostru asundea o problemă reală amplificată de prejudecăţi ce au rămas parcă dintotdeuna cimentuite pe creier uman; nu ştiu exact dacă ele survin din principii estetice sau din considerente populare.

Una peste alta, există femei, dar şi bărbaţi ce aleg despărţirea doar pentru că le este imposibil să iasă pe stradă fie cu bărbaţi prea scunzi, fie cu femei prea înalte.


O iubire, indiferent la ce cote e trăită, se mai confruntă şi cu temerile oamenilor privind vârsta. Care este diferenţa de vârstă optimă pentru construirea unei relaţii, de la câţi ani diferenţă cei doi vor fi judecaţi de ceilalţi, dar şi de ei înşişi?

Când ea va împlini 50 de ani şi el 65 va fi un moment critic definit de sentimentul că ea este prea tânără pentru el "nefericitul" sau viceversa? Va exista între aceşti oameni, care şi-au dedicat binele şi răul pentru a se transforma într-o singură persoană, un “gap generation”, un conflict de generaţii?

Am întâlnit cupluri care au căzut pradă diferenţei de vârstă şi cupluri pentru care cronologia din viaţa lor era derizorie în faţa frumuseţii lor interioare, a zâmbetului la fel de tânăr şi la 30 de ani, şi la 40 de ani - şi ea era cea cu mai multe primăveri.

Diferenţele dintre oameni continuă chiar şi cu cele legate de studii. Nu mă refer la importanţa unei diplome: “eu am master, tu ai doar licenţă!” Nu mă refer nici la anii de studiu sau la tipul de facultate, ci "studii" în sensul de pregătire care îţi schimbă atitudinea, care te formează.

Ce faci dacă el/ea are studii medii şi tu profesezi în cadrul unui institut medical? Ce faci dacă el e şofer şi tu judecătoare sau ea e vânzătoare şi el profesor universitar?

Am auzit multe poveşti despre această diferenţă şi, chiar dacă cele mai multe dintre ele îi aveau în centrul atenţiei pe părinţii sau bunicii care condamnau aprig orice legătură între diferenţe de acest gen, adevărata problemă începea în sufletele celor doi. După un timp, aceştia se confruntau cu neînţelegeri, cu principii diferite, cu stil de viaţă prea puţin asemănător.

Însă, de obicei, în această situaţie, lucrurile sunt tranşate dinainte: există femei care refuză relaţii intime cu bărbaţi fără studii, femei care îşi impun limite bine stabilite chiar dacă sunt în mijlocul unei astfel de aventuri amoroase “fără studii” şi femei pentru care diferenţa de studiu este insesizabilă în raport cu caracterul lui, puterea lui de a se organiza sau umorul lui... Viceversa este la fel de valabilă.

Când vorbim de oameni, vorbim inevitabil şi de religia sub semnul căreia s-au născut chiar şi atunci când ei susţin că sunt agnostici sau atei.
Diferenţele de cultură şi de religie pot afecta comunicarea dintre un “el” şi o „ea” profund îndrăgostiţi.

De cele mai multe ori, pentru părinţi este un impediment să îşi căsătorească băiatul musulman cu fata ortodoxă, sau fata evreică cu băiatul catolic şi lista poate continua. Fiecare religie are regulile ei stricte, iar compatibilitatea începe sau se termină mai ales dacă cei doi sunt practicanţi agresivi.

Conflictele se pot ivi oricând din dorinţa de a-ţi apăra valorile morale, regulile, concepţiile, iar pentru mulţi religia este identitatea însăşi.
Deşi situaţia pare ambiguă, soluţiile sunt extrem de clare, dar nu neapărat simple: fie iubirea dintre ei redefineşte credinţele religioase, fie unul dintre parteneri mai tolerant se va identifica cu valorile celuilalt, fie intervine despărţirea.

Beneficiile unui cuplu format din parteneri de culturi diferite sunt conturate în jurul unui exotism specific, a curiozităţii de a se descoperi pe termen lung. Cu riscul de a te focusa aşa de tare pe cultură încât să uiţi de celălalt ca individ, iar într-o zi să realizezi că el (dincolo de cultură) nu se ridică la pretenţiile tale.

Pentru a concluziona foarte pe scurt, vă propun, indiferent de diferenţele pe care le întâmpinaţi, să vă păstraţi libertatea de a fi şi de a gândi exact aşa cum vi se potriveşte pentru a fi fericiţi.
De aceea există persoane pentru care înălţimea nu contează şi unele pentru care înălţimea are putere decizională – pentru că fericirea nu are un singur nume.

Unghii perfecte Mainile ingrijite, cu unghii vopsite cu gust, sunt arme sigure de seductie. Urmeaza ghidul

Un mic secret...
N-ai incercat pana acum un peeling pentru maini? Este secretul mainilor mele
catifelate, si trebuie aplicat la fiecare doua saptamani. Umezeste usor pielea si
maseaza cu degetele crema de gomaj pe dosul mainii si palme, timp de 3-4 minute.
Clateste cu apa calduta.

Fin & moaleFita? Ei bine, nu! O baie pentru unghii este cea mai buna pregatire
pentru programul de ingrijire. Tine degetele intr-un vas cu apa calda si cu
ingrediente speciale, timp de 10 minute.
Truc: o lingurita din gelul tau de dus preferat, turnata in apa, este foarte
eficienta pentru inmuierea delicata a pielii si cuticulelor. Foloseste si 1-2
picaturi de ulei esential de lavanda sau trandafir.
Anti pielita
Dupa baie, poti inlatura usor pielitele unghiilor prin impingere cu ajutorul unui
bastonas special din lemn moale sau plastic special. Unghiile fara pielite cresc mai
rezistente, pentru ca substantele nutritive din creme sau lacuri ajung exact la baza
lor, acolo unde se structureaza unghia.
Despre scurt sau lung
Foarfeca sau unghiera sunt necesare doar cand trebuie sa scurtezi unghiile prea
lungi. Apoi, trebuie rotunjite cu o pila moale tip diamant. Este ideal sa-ti
scurtezi in mod regulat unghiile doar cu pila, fara sa folosesti unghiera sau
forfecuta.
Intretinere

Forta Frumusetea vine din interior, lucru valabil si pentru unghii. Pentru a fi
sanatoase si rezistente, acestea au nevoie de vitamina A (se gaseste in morcovi,
mazare, ficat, fulgi de ovaz si soia) si de gelatina (de exemplu, in bomboanele -
jeleu din gelatina indulcita).
In plus, in fructe, legume verzi, paine neagra si nuci ai sa gasesti alte
vitamine si minerale esentiale pentru cresterea lor.




Slefuire delicata
Cu o pila de nisip sau minerale atasate unui suport de lemn sau carton poti sa-ti
pilesti cel mai sanatos unghiile. In primul rand trebuie sa le pilesti mereu intr-o
singura directie, ca sa nu le distrugi marginea libera, in a carei strucutra fibrele
au o anumita orientare. De preferat, scurtarea unghiilor prin pilire se face o data
pe saptamana.
Daca apare o fisura sau se rupe putin o unghie o poti repara temporar prin pilirea
zonei, desi tot la scurtare ai sa ajungi.
Un luciu veritabil
Suprafetele denivelate, aspre si neuniforme de la suprafata unghiilor se
uniformizeaza elegant cu o pila speciala de lustruit. Aceasta netezeste si confera
un extraordinar efect stralucitor, ca si cum unghiile ar fi lacuite. Majoritatea
acestor pile au cel putin trei tipuri de suprafete, numerotate corespunzator etapei
de lustruire
Arme secrete, dar eficiente
De obicei, unghiile fragile sunt o mostenire ereditara. Cu toate acestea, un
intaritor le poate face sa devina puternice si rezistente. Acesta se aplica pe
unghii de doua ori pe saptamana ca un lac normal sau ca un lac - baza inainte de
aplicarea ojei colorate.
Baza perfecta
Inainte de a-ti colora unghiile, mai ales cu oja rosie, foloseste de fiecare data un
lac-baza protector. In acest fel eviti patarea sau ingalbenirea lor si le asiguri un
tratament constant de intarire.
Manichiura frantuzeasca in doua culori
O adevarata atractie este manichiura frantuzeasca multicolora. Mai intai
coloreaza-ti unghiile cu culoarea pastelata preferata, si lasa-le sa se usuce.
Foloseste apoi un sablon care se aplica pe unghie - "machiajul" varfului de unghie
se poate realiza atat pentru unghiile ascutite cat si pentru cele rotunjite. Acum
poti colora varful unghiilor cu o nuanta stralucitoare, pana la sablon. Lasa oja sa
se usuce bine, apoi indeparteaza sablonul.

Aparitie stralucitoare
Ideale pentru orice manichiura: strasuri sau stelute decorative. Chiar daca ai oja
sau lac incolor, asaza una-doua stelute pe unghie cat mai este lacul umed, si apasa
incet. Pentru a te bucura mai mult timp de acest accesoriu, aplica inca un strat de
lac incolor peste unghie.
Sanatate!

Adanciturile punctiforme ("in varf de ac") de pe suprafata pot fi un semn pentru
eczeme si psoriazis.
Unghiile fragi-le, striatiile unghiei sau dungile fine albe denota lipsa de
vitamine si minerale (fier sau calciu).
Striatiile sau ruperea pe lungimea unghiei pot fi dovada pentru o dereglare
hormonala destul de serioasa
Exfolierea apare deseori dupa infectii puternice, dar si din cauza subnutritiei
sau a folosirii unei unghiere neascutite
Petele negre sunt de cele mai multe ori hematoame ale patului unghiei, dar si o
posibila avertizare pentru cancerul de piele.
Fumatul ingalbeneste unghiile. De acest lucru mai pot fi responsabile: ciupercile
de unghii, psoriazisul sau anumite infectii

De ce avem nevoie de barbati?

Vesnica dilema a femeilor!De ce avem nevoie langa noi de cineva despre care nu stim
nimic?

Poate nu vom ajunge sa cunoastem raspunsul la aceasta intrebare niciodata. Dar un
lucru este sigur: avem nevoie sa iubim si sa fim iubite.

Oare este adevarat ca un barbat poate iubi la fel de mult o femeie cum o femeie
iubeste un barbat? Nu,desigur. Si ajungem sa ne intrebam iarasi: de ce avem nevoie
de ei daca nu ne pot oferi cel mai de pret lucru: iubirea dupa care toate tanjim si
stim ce inseamna cu adevarat.

Nu avem nevoie de minciuni! Nu vrem sa strangem dupa ei tot timpul! Nu vrem sa-i
asteptam cu mancarea gata incalzita cand vin de la lucru! La urma urmei ei ce ne
ofera in schimbul acestor lucruri pe care sunt sigura ca toate le facem? Nimic. Si
atunci la ce ne folosesc?

Tot ce stiu ei sa faca cel mai bine este sa ne insele increderea! Si cand ne dam
seama si atunci ne mint.

Ajungem cu toate la un anumit moment dat sa ne dam seama ca traim alaturi de cineva
care ne iroseste viata si atunci cautam ceva mai bun. Dar oare nu este la fel?

Gelozia – buna sau rea?

Ce este pana la urma gelozia si cum te poate aduce ea intr-o astfel de stare de
disperare? Chiar si daca nu actionam, de cate ori nu ne-au trecut prin cap ganduri
de razbunare atunci cand gelozia punea stapanire pe noi? Gelozia este acel sentiment
pe care il simtim atunci cand pierdem persoana iubita in favoarea altcuiva. Ea este
insotita de sentimente precum: durere, manie, rusine.

Ce faci ?
Sunt doua lucruri pe care le poti face: sa te chinui sa salvezi relatia sau sa iti
salvezi egoul ranit. Barbatii sunt mai inclinati decat femeile sa devina combativi
si sa aiba reactii de manie. Cel mai adesea femeile devin mai slabe si depresive;
uneori se poarta ca si cum nu le-ar pasa, dar mai adesea plang, cer asigurari si se
invinovatesc pe ele. Cu cat competitorul este mai atragator cu atat barbatul inselat
are tendinta de a face sex cu cat mai multe femei. Acest lucru nu se intampla si in
cazul femeilor. De cele mai multe ori ele nu mai doresc sa aiba de a face cu nici un
barbat.


Probabil ca fiecare dintre noi a simtit la un moment dat coltii geloziei. Important
este cum reactionam. Daca ne lasam consumati de ea si daca din cauza ei actionam
astfel incat sa distrugem relatia pe care o avem sau sa facem rau altor persoane
atunci aceasta a pus stapanire pe noi.

Nu putem scapa cu totul de gelozie, dar o putem controla. Putem face acest lucru
daca suntem puternici si avem incredere in noi. Altfel, insecuritatea in care traim
pune stapanire pe noi. Trebuie sa fim destul de rationali astfel incat sa acceptam
ca exista posibilitatea de a pierde persoana iubita in favoarea altcuiva si acest
lucru sa nu ne acapareze toate gandurile. Asta nu inseamna ca nu iti pasa; vei fi la
fel de trista si zdrobita ca oricine altcineva intr-o asemenea situatie. Dar stii
macar ca daca vei fi inselata vei trece prin aceasta incercare cu demnitatea
intacta. Trebuie sa fii constienta ca desi iti iubesti partenerul foarte mult el nu
este singurul de pe lume pe care l-ai putea iubi si in viitor poti sa fii fericita
si cu altcineva. Acest sentiment te face sa te simti mai sigura pe tine si iti da
putere sa ai incredere in celalalt, simtindu-te linistita in relatia pe care o ai.
Astfel ai toate sansele sa ai o relatie de lunga durata si sa te simti implinita

Limbajul florilor

Anemona - anticipare, asteptare, iubire netarmurita
Amaryllis - splendoare
Aloe - durere, tristete
Ambrozie - intoarcerea iubirii pierdute
Angelica - inspiratie
Anason - reintinerire
Azalee - "ai grija de tine, eu tin la tine": pasiune fragila, simbolul chinez al feminitatii
Busuioc - urari de bine, dragoste
Begonia - aparare
Brad - timp, asteptare
Bujor - rusine, timiditate, sfiala
Camelia (cameea) - noroc (daruita unui barbat), iubire
Cactus - rezistenta, caldura
Calendula - bucurie
Crizantema - bucurie, "esti o prietena minunata"
Crizantema rosie - iubire
Crizantema alba - adevar
Crizantema galbena - dragoste marunta
Coriandru - dorinta
Ciubotica cucului (aglice) - meditatie, gratie, "nu pot trai fara tine"
Cyclamen - demisie, ramas bun
Caprifoi - afectiune, generozitate
Crin - virtute, frumusete, eleganta, ii tine pe nepoftiti departe
Crin portocaliu - ura
Crin salbatic - mandrie
Crin alb - virginitate, puritate, "e o binecuvantare sa fiu cu tine"
Crin galben - fals, neincredere
Eucalipt - protectie
Floarea Soarelui - loialitate, dorinte
Flori uscate - iubire respinsa
Floare de ghinda - simbolul nordic al vietii si nemuririi
Feriga - sinceritate
Frezie - inocenta
Fucsia - bun gust
Capsuna - bunatate netarmurita
Cimbru - putere si curaj
Garoafa - fidelitate fara sfarsit, dragoste durabila (din partea unei femei)
Garoafa roz - "nu te voi uita niciodata"
Garoafa rosie - capricios, schimbator
Garoafa cu pete - refuz, "imi pare rau ca nu pot fi cu tine"
Garoafa galbena - dispret, desconsiderare
Gardenia - bucurie, dragoste secreta
Gladiola - generozitate
Gura leului - deceptie, "pentru o doamna gratioasa"
Hibiscus - frumusete delicata
Iris - credinta, intelepciune, soarta
Iedera - prietenie si fidelitate
In - simbol domestic, soarta
Ilic - precautie, grija
Iasomie - gratie si eleganta
Ienupar - protectie
Lalea - faima, renume, "un amant perfect"
Lalea rosie - "crede-ma", declaratie de dragoste
Lalea galbena - dragoste fara speranta
Frunza de laur - putere
Limba mielului - curaj
Limba marii - indiferenta
Lavanda - devotiune
Lamaie - savoare, picanterie
Liliac mov - prima iubire
Musetel - rabdare, aduce sanatate
Flori de mar - noroc, sansa
Margareta - soarta, simplitate
Muscata - alegere, preferinta, prioritate
Mimoza - sensibilitate
Mirt - amintire
Magnolia - dulceata, frumusete, dragoste de natura
Menta - sentimente fierbinti, protejare de boala
Mac - consolare, somn
Nasturas - speranta
Narcisa - respect
Nu-ma-uita - dragoste adevarata
Narcisa - stabilitate, egoism, "ramai la fel de dulce"
Nufar - puritate
Orhidee - apreciere a frumusetii
Oleandru - prevenire
Ochiul Boului - dragoste, delicatete
Pintenul cocosului - bucurie, plenitudine
Pasarea paradisului - marire
Papadie - dorinte devenite realitate
Panselute - dragoste, "ma gandesc la tine"
Petunia - resentiment; furie, "prezenta ta ma intristeaza"
Rozmarin - amintiri
Salcam - dragoste secreta
Sorbestrea - inima vesela (usoara)
Sofran - bucurie
Sovarv (majoran) - bucurie
Smochin - satira
Salvie - virtute domestica
Trifoi - noroc
Trandafir - dragoste
Trandafir alb - dragoste eterna, inocenta, secret si liniste
Trandafir roz - "crede-ma"
Trandafir gablen - prietenie, gelozie, "incearca sa-ti pese"
Trandafir rosu si alb - unitate
Trandafir fara tepi - dragoste la prima vedere
Trandafir boboc - tinerete, dragoste inocenta
Trandafir (buchet) - multumiri
Vasc - "saruta-ma", planta sfanta a Indiei
Violeta - incredere, modestie
Violeta albastra - grija, "voi fi
Zambila salbatica (clopotel) - modestie, constanta
Zambila albastra - constanta
Zambila purpurie - "imi pare rau", "iarta-ma"
Zambila rosie sau roz - joaca
Zambila alba - dragalasenie, "ma voi ruga pentru tine"
Zambila galbena - gelozie
Zinnia - prietenieintotdeauna sincer"
Violeta alba - "sa incercam sa fim fericiti"

Bãrbatii de care se feresc femeile

O lista cu cele mai cunoscute tipologii de barbati evitati de femei, din pricina
comportamentului sau a caracterului:

ZGARCITUL - Este cel mai rau dintre toti. Foloseste calculatorul pentru a fi sigur
ca nota de plata de la restaurant a fost impartita in mod egal ii este preocupat sa
stie cine a baut mai mult. Daca cunoasteti pe cineva care se comporta astfel,
avertizati-l ca-l paste singuratatea.

NEANGRIJITUL - Nu este vorba ca face combinatii vestimentare dezastruoase, ci de
faptul ca nu acorda nici o importanta felului cum arata.

PROST-CRESCUTUL - intra pe usa inaintea ei sau activeaza alarma automobilului
inainte ca iubita sa fi apucat sa coboare.

HARTUITORUL - Are tot timpul tendinta sa imbratiseze si sa atinga persoana de langa el

LIBIDINOSUL - Cand face cunostinta cu o femeie, nu se uita niciodata in ochii ei, ci
privirea si este fixata in decolteul ei.

BAIATUL-MAMII - Incearca sa-si convinga consoarta ca o vizita la mama lui este cel
mai incantator mod de a petrece week-end-ul.

VICTIMA MODEI - Se inconjoara de persoane care a?-l admire, si place sa poarte inele
cu pietre pretioase si ochelari de firma - nu la ochi, ci pe cap.

MIORLAITUL - Foloseste frecvent dulcegarii. La el totul incepe si se termine cu
apelativele: "regina", "printesa", "grasuta".

MOTOTOLUL - De-abia se hotaratte sa-si invite iubita in oras de-abia si atinge
degetele mainii si se desparte de ea dandu-i un sarut delicat pe obraz, chiar daca
este pentru a 10-a oara cand ies impreuna

AVENTURIERUL - Lesinat dupa toate femeile, nu respecta pe nici una, fie ci e vorba
de cea mai buna prietena a logodnicei lui, fie ca e vorba de nevasta colegului.

ESCROC SENTIMENTAL - Profita de sentimentele iubitei pentru a trage foloase personale