Dragostea şi vârstele ei

Atunci când mă opresc la "capitolul" vârstă al "romanului" iubire îmi vine în minte un amalgam de corelaţii şi o avalanşă de întrebări: "cum influenţează vârsta procesul de îndrăgostire", "oare când îmbătrâneşti iubeşti altfel sau sufletul tău rămâne la fel pentru totdeauna"? Apoi mai sunt întrebările referitoare la importanţa vârstei partenerului tău (dacă diferenţele mari de vârstă sunt prielnice sau, din contră dăunătoare unei relaţii). De fapt, "dragostea şi vârstele ei" este doar o temă plurivalentă şi inepuizabilă.

Azi aş vrea să conspectăm câteva dintre cele mai importante fizionomii ale iubirii în funcţie de vârstă:

Hormonii, vârsta şi calitatea vieţii

Într-un interviu acordat de către doctor Petre Brătilă în urmă cu ceva timp, rămâsesem încremenită în faţa replicii: "domnişoară, abia după mult timp o să realizaţi cât de mult afectează hormonii viaţa unei femei în funcţie de fiecare vârstă.

Iar uimirea mea era cea a unui copil pentru că domnul doctor nu se referea atunci numai la schimbări fizice ci, mult mai interesant, la transformările psihice, la schimbarea calităţii vieţii emoţionale, efectiv la tot ce gândeşte o femeie. La modul ei de a se raporta la ceilalţi, la capacitatea şi modul ei de a oferi iubire.


În adolescenţă, hormonul vedetă din viaţa unei femei este adrenalina: secreţia adrenalinei le determină pe femei să-şi asume activităţi exuberante, stilul lor vestimentar este expansiv, iar din punctul de vedere emoţional acestă etapă din viaţa unei femei este dominată de instabilitate dusă la extreme uneori.

Maturitatea este controlată de hormonul estrogen care naşte în creierul femeilor nevoia de preocupare faţă de propria persoană, echilibru, valoare, instincte sexuale mature şi instincte materne debordante.

În perioada de menopauză, femeile îşi pierd mare parte din libidou, dorinţa lor de a fi atractive scade în proporţii importante şi, odată cu această realitate nefericită, se pierd instinctele feminităţii şi dorinţa de senzualitate. Tocmai de aceea, cele mai multe femei se preocupă de aspectul lor fizic din respect faţă de ele însele şi nu din dorinţa de a fi neapărat atrăgătoare.

Aşadar, timpul şi hormonii lui le învaţă pe femei să iubească cu maturitate, dar şi cu mai multă calitate.

Sufletul are vârstele lui

Ultimele statistici au arătat că "Zburătorul" le ameţeşte minţile femeilor mult mai devreme decât se întâmpla cu mamele sau bunicilor lor. Adolescenta din zilele noastre se îndrăgosteşte pe la 15 – 16 ani, însă această emancipare emoţională şi socială este de fapt cunoaşterea de sine: primele atracţii, primele emoţii, primii "fluturi în stomac", primele zâmbete necondiţionate.

În această perioadă, femeia în devenire experimentează pentru a-şi forma o personalitate şi pentru a descoperi ce îi place, ce o face nefericită, cât de disponibilă e...

Începând cu 18 – 20 de ani fenomenul de maturizare face primii paşi timizi, continuând însă căutarea de experinţe variate. Este vârsta care le învaţă pe femei să iubească cu nuanţe şi mult mai intens, dar este şi vârsta la care dorinţa de a avea o relaţie întrece dorinţa unui partener anume.

Iubirea de la 20 de ani se confundă şi cu distracţii şi cu lărgirea cercului de prieteni, iar sfârşitul unei relaţii înseamnă de cele mai multe ori începutul alteia. Acum este vârsta la care preocupările comune apropie doi amorezi, femeile vor romantism din belşug, selecţia este relativă – orice tânăr care dăruieşte necondiţionat un compliment devine o posibilă relaţie, dar şi o singură neplăcere poate influenţa tânăra femeie să abandoneze fără prea mari regrete. Compromisul nu este unul dintre atuurile iubirii de la 20 de ani.

Tot acesta este vârsta la care conceptul "bărbatul ideal" este o realitate, ea fiind mereu în căutarea acelei iubiri mari şi de poveste.

Începând cu 25 de ani, maturizarea emoţională, socială şi sexuală se impune: femeile îşi doresc o relaţie care să reprezinte definiţia echilibrului şi a stabilităţii, idealismul trece, iar scara de valori devine realistă (pe baza experienţelor trecute). Femeia îşi cunoaşte mult mai bine sufletul şi mintea, dorinţele şi nevoile. Ea nu mai este uşor influenţată de primele impresii şi nici de părerile celor din jur. În plus, începe să pună accent pe conceptul de fidelitate şi de reciprocitate...

La 30 de ani, sintagma de ordine este "stabilitate emoţională": feminitatea cunoaşte apogeul ei, apar dorinţe clare de sprijin afectiv, respect, fidelitate. Dispuse să facă sacrificii sau compromisuri, femeile la 30 de ani au nevoie de comunicare spirituală, afectivă şi sexuală, dragostea devenind de fapt un mod de convieţuire. Acum femeia se dăruieşte pe sine prin statutul de mamă şi soţie, aşteptând de la partener recunoştinţa prin sentimentul de unicitate.

Odată cu împlinirea vârstei de 40 de ani, maturitatea emoţională se defineşte prin realizări, împliniri, înţelepciune, eşecuri transformate în lecţii de viaţă. Dragostea înseamnă mai mult implicarea şi investiţia în familie. Pasiunea este înlocuită pe alocuri de romantism, sinceritate, cunoaştere între parteneri.

După 50 de ani, femeile renasc prin iubirea faţă de partener şi faţă de copii...

Vârsta şi viaţa sexuală

Comportamentul sexual evoluează odată cu vârsta, cu precizarea că evoluţia este diferită de la femei la bărbaţi. Dacă bărbaţii între 16 şi 20 de ani îşi manifestă sexualitatea în cel mai activ mod, apogeul sexual al femeilor este atins ceva mai târziu, în jurul vârstei de 30 de ani, menţinându-se constante până pe la 50 de ani.

După această vârstă, dorinţa sexuală scade atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi şi, chiar dacă între 51 şi 65 de ani dorinţa sexuală este mai intensă decât între 66 şi 80 de ani, paradoxal frecvenţa actelor sexuale este aceeaşi.

În ceea ce priveşte raportul dintre satisfacţia sexuală şi trecerea anilor, se pare că bărbaţii sunt cei mai norocoşi, satisfacţia lor sexuală păstrându-se în timp aproape la acelaşi nivel. În cazul femeilor aceasta scade cu trecerea timpului.

Dintr-o altă perspectivă, partenerii trecuţi de 30 de ani renunţă la cele mai multe fapte erotice, susţin specialiştii în domeniul sexologiei. Şi nici cei mai tineri, nici cei mai în vârstă nu neglijează preludiul, de obicei.

După 65 de ani dragostea materializată prin acţiuni sexuale capătă un sens mai intens pentru că este nevoie şi de mai mult efort pentru a dobândi plăcere de orice fel, iar bărbaţii încep să aibă nevoie de preludiu mai mult ca oricând.

Oircum, spun psihologii, imediat după vârsta de 40 de ani, cei mai mulţi bărbaţi suferă un declic psihologic care îi pune şi faţă în faţă cu dificultăţile erectile şi care le schimbă percepţia asupra sexului.