6 semne care prevestesc despărţirea. Cum îţi salvezi relaţia?

În orice cuplu apar perioade de tensiune. De unde ştii când e vorba doar de o pasă proastă sau e cazul să iei măsuri imediate, căci relaţia voastră e pe cale să se destrame? Experţii în dragoste şi sex îţi răspund.

Iată care sunt semnele care prevestesc despărţirea şi ce poţi face ca să-ţi salvezi relaţia!

1. Nu mai petreceţi timpul liber împreună

Elayne Savage, doctorand în psihologie şi autor al cărţii "Breathing Room: Creating Space to Be a Couple" numeşte acest fenomen care se petrece într-o relaţie "fenomenul decuplării". "Dacă nu mai petreceţi timp împreună pentru că unul dintre voi stă tot timpul la birou, cu prietenii sau pe internet şi se simte uşurat că evită astfel timpul petrecut în cuplu, înseamnă că a avut loc o ruptură între voi", explică Savage.

Psihologul Jennifer Oikle precizează că e normal ca după un timp să vă mai distanţaţi pentru a avea şi câteva activităţi independente, dar timpul petrecut împreună ar trebui să fie întotdeauna un motiv de bucurie, nu de plictiseală sau ,mai rău, o obligaţie.

Cum îţi salvezi relaţia: planifică o seară romantică în doi şi vezi cum decurge. E momentul să daţi cărţile pe faţă...

2. Nu vă mai respectaţi unul pe celălalt

Ideal ar fi să vă mulţumiţi unul celuilalt pentru fiecare gest frumos şi să nu uitaţi de sintagma "te rog". În unele cazuri, respectul este însă pe ducă, iar partenerii se poartă unul cu celălalt într-un mod lipsit de bun simţ. "Când unul dintre parteneri se simte atacat sau dat la o parte, relaţia e una toxică", avertizează Elayne Savage.

Cum îţi salvezi relaţia: dacă tu eşti victima, e cazul să-i explici iubitului tău ce anume te face să te simţi nerespectată, iar dacă iubitul tău îţi face reproşuri nu i le respinge din start. Caută să înţelegi ce anume din comportamentul tău i se pare jignitor.

3. Unul dintre voi doi e în bune relaţii cu fostul sau fosta

Doctorul Bryce Kaye, autor al cărţii "The Marriage First Aid Kit" consideră că despărţirea este iminentă într-un cuplu, atunci când unul dintre parteneri se află un bune relaţii cu un ex. Oricât de mult s-ar susţine că relaţia inocentă, "nimic bun nu poate surveni în urma ei", precizează doctorul.

Cum îţi salvezi relaţia: scapă de foştii iubiţi care te caută şi, eventual, te vor înapoi şi îndeamnă-l pe iubitul tău să facă la fel cu fostele sale iubite.

4. În pat, vă certaţi şi dormiţi fără să vă atingeţi

Alte semne prevestitoare ale despărţirii au legătură cu ceea ce faceţi voi doi în pat. Dacă certurile au luat locul partidelor fierbinţi de sex, iar noaptea adormiţi fără să vă atingeţi, e clar că între voi s-a creat o distanţă periculoasă.

În plus, "în cazul în care purtaţi aceeaşi ceartă la nesfârşit, înseamnă că personalităţile voastre sunt fundamental diferite", e de părere Jennifer Oikle.

Cum îţi salvezi relaţia: încearcă să muţi certurile inevitabile în camera de zi, iar în pat să iniţiezi apropierea fizică între voi.
Şi dacă vă certaţi mereu pe aceeaşi temă, poate ar fi cazul să stabiliţi un compromis, în loc să discutaţi la infinit, pentru a ieşi din cercul vicios.

5. Ceea ce vă plăcea unul la celălalt acum vă exasperează

Psihologul Jennifer Oikle spune că într-adevăr, la început, persoanele cu trăsături opuse se atrag şi tocmai această opoziţie creează o legătură foarte palpitantă între parteneri. Dar odată cu trecerea timpului tocmai aceste diferenţe nasc conflicte şi nesiguranţă în cuplu.

Cum îţi salvezi relaţia: poate fi în zadar să încerci să-l schimbi. Indicat ar fi să vă acceptaţi unul pe celălalt.

6. Infidelitatea se strecoară în fanteziile voastre

Atunci când unul dintre voi începe să aibă ochi şi pentru alte persoane de sex opus înseamnă că studiaţi oferta de pe piaţă şi aţi renunţat, conştient sau nu, să vă mai salvaţi relaţia. Ar trebui să vedeţi ce nu funcţionează între voi, căci înlocuirea bunului stricat nu-i deloc o soluţie matură.

In dragoste, invata sa ierti

De fiecare data cand cineva iti inseala increderea, ai impresia ca pica cerul pe tine! Iar cand cel care te nedreptateste este chiar iubitul tau, parca este si mai grav. Simti ca se rupe o parte din tine, lumea ta si a voastra se prabuseste... nici nu stii sigur daca mai poti sa faci un pas fara ca el sa te tina de mana - pur si simplu nu poti sa iti imaginezi viata fara el. De ce ti se intampla tocmai tie? Relatia pe care o aveati impreuna avea un sens, parea perfecta, si totusi...

Iti vin in minte tot felul de scenarii, care includ, printre altele si "dulci" razbunari, dorinta, pana la urma explicabila, de a pedepsi pe cel care ti-a gresit. Iti este foarte greu, aproape imposibil, sa treci peste faptul ca te-a inselat sau te-a mintit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum ati incepe o noua etapa a vietii voastre in doi.

Si totusi, daca iubim acea persoana, de ce ne este atat de greu? Nu se spune ca dragostea este cea care invinge orice? Si pana la urma asa ar trebui sa fie, dar acest "proces" de acceptare si a trece peste durerea cauzata ia timp, mai mult sau mai putin, depinde de amandoi. Putem sa acceptam situatia si sa continuam relatia sau putem sa acceptam, dar sa nu putem sa ne obisnuim cu ideea si sa nu reusim sa gasim puterea de a trece peste.

In mod normal, cel mai fericit caz este cel in care acceptam "tradarea" si reusim amandoi sa depasim momentul, sa ne continuam viata impreuna. Dar cum? Este atat de greu, mai ales in primele momente in care afli raul provocat de persoana iubita; nu prea poti sa gandesti limpede si sa analizezi situatia. Te-a inselat sau mintit, ceea ce este inacceptabil! Sufletul tau ranit nu se poate obisnui cu situatia, iar cea care poate salva relatia voastra este numai iubirea dintre voi.

Ai putea spune: "Daca ma iubea, nu imi facea una ca asta!" Si acest lucru este adevarat, dar poate nu ar trebui sa arunci toata vina asupra lui. Poate ceva l-a impins sa recurga la acest gest. Inainte sa planuiesti razbunarea care, de multe ori nu este cea mai buna alegere si poate fi o pierdere de timp, oricat de greu ti-ar fi, incercati sa purtati o discutie.

Spuneti-va unul altuia opiniile referitoare la neplacuta situatie in care ati ajuns si incercati sa gasiti raspunsurile. Orice intamplare de acest gen are o explicatie. De cele mai multe ori, lipsa comunicarii dintre parteneri ii poate impinge sa faca lucruri necugetate. Nu intotdeauna vina este numai a partenerului care inseala sau minte!

Poate s-a simtit ignorat sau neglijat, poate nu i-ai raspuns mangaierilor si sarutarilor sau nu ai fost acolo cand a avut nevoie de un sfat... exista o sumedenie de motive. Trebuie sa fiti sinceri unul cu celalalt, sa va spuneti ce v-a deranjat, pentru ca iubirea presupune, printre multe altele, cunoasterea defectelor si acceptarea acestora, de catre ambii parteneri.

Incercati sa va puneti unul in locul celuilalt. Daca tu ai simti nevoia de o mangaiere, de cateva clipe tandre dupa o zi istovitoare petrecuta la birou, iar partenerul tau ar fi mult prea "ocupat" cu prietenii lui la o bere, cum te-ai simti? Mai ales daca aceste momente de "necoordonare" s-ar repeta? De cele mai multe ori, fiind frustrata de situatie, incerci sa cauti "alinarea" prin alte mijloace; ajungi sa recurgi chiar la minciuni sau cauti alta mana tandra care sa se plimbe prin parul tau.

Chiar si in relatiile cele mai solide se pot intampla mici scurt-circuite, chiar daca sunt reprezentate prin minciuni aparent nevinovate sau escapade amoroase. Important este ca partenerii sa fie capabili sa treaca peste, sa isi continue viata impreuna, iar astfel de sitiatii neplacute sa nu se mai repete.

Trebuie sa invatam sa comunicam mai mult si sa nu impunem partenerului ce trebuie sa faca si ce nu; daca exista respect si iubire, in mod sigur nu vor repeta greselile, fara a impune restrictii si amenintari de genul: "Daca mai faci inca o data asta, te parasesc!". Mai tii minte cand erai copil si parintii iti interziceau diferite actiuni, iar tu le faceai si cu mai mare indarjire, tocmai pentru ca erau interzise?

In momente de "cumpana" al relatie, spontaneitatea nu este de bun augur; poti lua o decizie pe care mai tarziu o vei regreta. Tipetele pline de manie si cuvintele urate aruncate unul altuia nu te pot ajuta in aceasta situatie. Este uman sa izbucnesti de furie sau sa plangi, insa exista niste limite!

Fiecare are nevoie de o a doua sansa, dar important este sa o merite si sa stie cum sa o valorifice. Degeaba i-o acorzi si l-ai iertat pentru ceea ce a facut, daca stie ca ti-a atins punctul sensibil si va continua sa profite, sa insiste in greselile lui. Tu esti singura care poti sa iei aceasta hotarare: merita pentru ca tu il iubesti sau merita pentru ca si el te iubeste?

Poate aceasta experienta mai putin placuta prin care treceti amandoi va va apropia si mai mult; in cazul in care reactiile lui nu par sa aduca relatia pe drumul cel bun, iar discutia purtata nu a avut un impact pozitiv asupra lui, singura solutie ramane despartirea. De cele mai multe ori este foarte dureros, dar este cea mai buna solutie. In cazul in care la fiecare greseala a lui tu il ierti si speri mereu ca nu va mai exista o "data viitoare", cu toate ca mereu nu face decat sa contrazica sperantele tale, viata ta va deveni un chin; te vei minti la nesfasit ca va fi bine, iar el nu va face decat sa te trateze cu lipsa de respect.

Iertatea da echilibru si armonie, atat tie cat si cuplului, dar trebuie sa fii constienta ca nu traiesti intr-o minciuna; o relatie presupune reciprocitate, atat in dragostea purtata celuilalt, cat si in iertare. Iubirea este cel mai minunat lucru care ni se poate intampla noua, oamenilor in general, dar trebuie sa stim sa o apreciem. Iertarea face si ea parte din iubire, si chiar daca uneori ne este greu sa acceptam unele greseli, fie ca sunt facute de el, de tine sau de noi, ca si cuplu, sa invatam sa iertam nu este niciodata prea tarziu!

Iertarea, mai ales intr-o relatie, da dovada de curaj; crezi in voi doi, in dragostea voastra, chiar daca ati intampinat astfel de probleme; nu trebuie sa te consideri o lasa pentru ca il iubesti si i-ai acceptat greselile. Poate daca ai fi fost in locul lui, ai fi facut la fel. Insa nu trebuie sa uiti sa cantaresti daca acest "sacrificiu", aceasta acceptare, merita cu adevarat!

Iubeşti sau eşti dependent

Este iubire adevărată sau codependenţă? Dragoste sau frică de singurătate? Ataşament sau agăţare disperată de celalălat?

Eu îmi privesc răspunsurile cu durere multă, dar mă bucur, pentru că este mai bine decât să trăiesc fără să ştiu ce este cu mine. De asemenea, cred cu tărie că ceea ce simt nu poate fi “descalificat” în mod automat şi se poate transforma în cel mai pură dragoste atunci când învăţ cum să mă iubesc şi să mă respect pe mine însămi…

Dragoste	Dependenta
II lasi celuilalt spatiu; doreşti ca celalalt să crească	O dependenţă bazată pe siguranţă şi confort; intensitatea nevoii celuilalt măsoară dragostea (poate fi vorba şi de frică, insecuritate, singurătate)
Separarea intereselor; aveţi prieteni separaţi; îţi menţii celelalte relaţii importante din viaţa ta	Eşti total implicat în relaţie; viaţa socială devine limitată; îţi neglijezi prietenii şi interesele vechi
Încurajarea “creşterii” celuilalt; ai încredere în propria valoare	Preocupare permanentă faţă de comportamentul celuilalt; dependenţă de aprobarea celuilalt pentru a-ţi stabili identitatea şi respectul de sine
Încredere, deschidere	Gelozie, posesivitate, teamă, competiţie
Fiecare se respectă în ceea ce este	Nevoile unui partener sunt sacrificate în favoarea celuilalt; te auto-lipseşti de ceea ce ai nevoie
Disponibilitatea de a risca şi de a fi ceea ce eşti cu adevărat	Căutarea pentru o invulnerabilitate perfectă – eliminarea tuturor riscurilor posibile
Vă daţi voie să vă descoperiţi sentimentele în relaţie şi în legătură cu relaţia	Nevoia permanentă de reasigurare prin activităţi repetate
Capacitatea de a te simţi bine singur	Incapacitatea de a suporta despărţirile (chiar şi în momente conflictule); “agăţare” încă şi mai puternică; o stare asemănătoare sevrajului: pierderea poftei de mângare, agitaţie continuă, letargie, agonie dezorientată

Dragoste de o (seară de) vară

M-am îndrăgostit pentru o zi şi mi-a trecut. ca într-o ploaie de vară a sentimentelor, am traversat prin mirare, entuziasm, bucurie pură, emoţii. am plutit. am dansat. le-am povestit, confidenţial, prietenelor. mi-au sclipit ochii şi nu m-am putut opri din zâmbit.
cu această ocazie, mi-am adus aminte de câteva dintre beneficiile codependenţei, boala asta pe care o hulesc atât de tare.
de exemplu, fapul că mi-a dat instant un scop în viaţă, chiar dacă m-a ţinut o zi. În ziua aceea, am simţit că eram gata să mai fac o facultate, să încep altă carieră, să îmi schimb locul de muncă, poate chiar ţara… am simţit că nu exista nimic din ce nu aş putea face pentru a fi cu acea persoană. cu accentul pe “nimic din ce aş putea face”. m-am crezut capabilă de orice şi, îndrăgostită, chiar sunt capabilă de orice.
am zâmbit, până şi scaunelor şi baloanelor. ştiţi ce plăcuţi şi vorbăreţi sunt oamenii care zâmbesc scaunelor?
dorinţa de a FACE ceva.
bucuria de a face surprize
valul de energie pe care l-am angrenat peste tot pe lângă mine
îmi place să iubesc. îmi lipsesc tare mult fluturaşii iubirii din stomac şi îmi pare rău că nu am reuşit încă să îi înlocuiesc cu bucuria de a fi eu însămi.
îmi dau seama că am folosit codependenţa atâta timp ca un pretext… ca un medicament… pentru a simţi toate aceste stări şi că acum am renunţat pastiluţă şi trebuie să am încredere că pot simţi şi altfel.
zilele astea pe care le petrec într-un concert de tăceri, de întrebări, de reproşuri, în stările mele de plictiseală combinate cu disperare combinate cu letargie cronică… zilele astea cred că sunt un fel de beţie uscată (acea care se instalează când alcoolicul nu mai bea, dar ar vrea).Nu mai beau iubire din asta sufocantă, dar aş vrea un pic.

13 mituri despre relatii

 Pentru că tot urmează Dragobetele, pentru că toată lumea va vorbi dragoste, pentru că lumea se întreabă în sfârșit “dragoste sau obsesie?” sau “dragoste ori dependență”, m-a decis să scriu despre credințele noastre ascunse și nerostite legate de ce este sau ce ar trebui să fie o relație.

Prejudecățile noastre despre cum ar trebui să arate dragostea ne fac numai belele. Unele sunt luate ca din basme, altele din povești de groază. Ce le unește este faptul că toate ne par la fel de adevărate iar relațiile noastre fie nu se pot ridica la așteptările pe care le avem, fie, dimpotrivă, se transformă rapid în coșmarul de care ne fusese frică în tot acest timp.

Să le luăm pe rând – cele 13prejudecăți despre relații, prezentate într-o carte despre care povesteam aici.

Dacă începem o relație, am să mă pierd pe mine

Foarte importantă pentru codependenții în vindecare, pentru că fix ei s-au străduit atât de mult să-și construiască personalitatea la loc, din toate bucățelele sparte și trăiesc cu spaima că prima relație pe care o vor avea le va zădărnici tot efortul din ultimul timp.

Dacă m-ai cunoaște cu adevărat, nu ți-ar păsa de mine

Este o frică ce ne facem să ne închipuim cum ar arăta persoana ideală și să încercăm să ne purtăm ca ea.

Dacă nu sunt perfect/ă, mă vei abandona

Trăim într-o frică permanentă că persoana pe care o iubim nu va fi lângă noi și mâine și sperăm că dacă am putea să nu facem nici o greșeală, să fim pur și simplu perfecți, asta nu se va întâmpla niciodată.

Suntem ca o singură ființă

V-ați simțit vreodată ca și cum v-ați găsit sufletul pereche și că ați vrea să vorbiți și ziua și noaptea, și nu mai plecați niciodată nicăieri decât împreună. Și – cumva – sufletului pereche i-a trecut starea asta mai repede decât vouă? Ne panicăm atunci când pasiunea pare că dispare (așa cum este normal să se întâmple) și insistăm să fim la fel de nedezlipit ca la început cu partenerul nostru.

Nu e bine să fii prins cu garda jos

Vulnerabilitatea este apanajul oamenilor cu suflet întreg. Uneori este bine să fii vulnerabil, alteori are rezultate dezastruoase. În general, în relații, preferă să avem câteva plase de siguranță, poate niște secrete, și orice altceva îi poate împiedica pe cei in jurul nostru să ne rănească.

Nu ne vom certa niciodată

Ne este frică de furia celorlalți și ținem prizonieră multă furie proprie, în interiorul nostru. În relația perfectă din imaginația noastră nu este loc de confruntare.

Eu sunt de vină pentru tot ce nu merge bine. Sunt o persoană îngrozitoare.

De aceea și încercăm să ascundem tot felul de aspecte ale relației – pentru că avem impresia că ceva este în neregulă, că orice problemă este cu siguranță cauzatăde noi și am da orice ca nepriceperea noastră să iasă la suprafăță.

Trebuie să fiu vesel/ă tot timpul dacă vreau ca lumea să mă placă

Ne sperie ideea că cineva ar putea să afle cât de triști suntem. Și dacă ar afla, cu siguranță ar pleca de lângă noi.

Vom avea automat încredere completă unul într-altul

În viața reală, încrederea se construiește treptat

Vom fi de nedespărțit

În relațiile normale, partnerii petrec timp împreună, timp separat și timp cu prietenii.

Un partener adevărat îmi va ghici fiecare dorință și va ști de ce am nevoie

Această prejudecată despre relații ne determină să ne considerăm “răniți” atunci când partenerul face ceva care nu ne este pe plac, chiar dacă noi nu i-am comunicat clar așteptările noastre. Avem impresia că “nu ar trebui să fie nevoie să-i spun ASTA”

Dacă ne iubim cu adevărat, vom rămâne împreună pentru totdeauna

Nu ne putem închipui că dragostea, uneori, pur și simplu nu funcționează. Suntem loiali până în pânzele albe, în primul rând pentru că așa credem că ar trebui să fim, apoi pentru că tot sperăm ca, din încă o încercare, să putem repara tot ce este în neregulă.

Partenerul mă va aprecia întotdeauna, mă va sprijini și nu mă va critica

Comentăm acum în cor? “Siiiiiiiiiiiiiiiiiiigur că da