Pentru că am început ieri - cu o notă uşor romantică - să vorbim despre sentimentul care ne dă viaţa şi fără de care nu putem oricât de pragmatici sau serioşi ne considerăm, vom continua şi azi cu aceeaşi tonalitate. Şi nu pentru a-l epuiza (departe încă această realizare), ci pentru a-i mai descoperi o nouă faţă ce ridică câteva nedumeriri serioase: dragoste la prima vedere.
Nu-mi amintesc să fi trăit experienţa “l-am văzut, m-am îndrăgostit brusc”. E adevărat că mai degrabă am trăit momente „l-am văzut, mi-a plăcut, ce rămâne de făcut” dar, bineînţeles cu o marjă de eroare care lăsa loc de inevitabile dezamăgiri de percepţie.
Apoi, devine confuză diferenţa dintre pasiune şi dragoste: unde este de fapt, linia care desparte atracţia fizică de iubirea care rezistă în faţa timpului şi a dezastrelor?
Ştim cu toţii că dragostea este un sentiment deseori bizar care poate apărea când te aştepţi mai puţin şi care dispare exact atunci când credeai că te poţi baza pe ea.
Ne naştem cu ea în minte, fiind controlată însă de instincte emoţionale senine şi nu numai. Dragostea e câteodată şi posesivă, şi tristă şi egoistă...
E suficient de complexă încât să aibă capacitatea de a se ivi spontan, de la o primă întâlnire. Nu i-aş subestima caracterul imprevizibil şi sesizant. Însă mulţi sunt aceia care s-au luptat cu argumente solide împotriva existenţei iubirii de la prima vedere.
A fi sau a nu fi... la prima vedere
De obicei scepticii sunt cei care nu s-au confruntat cu dragostea la primul contact vizual, aşa cum se întâmplă în oricare alt domeniu. Şi cei mai mulţi dintre ei evocă în calitate de argument atracţia fizică trecătoare.
Cei care spun că au fost binecuvântaţi cu o astfel de ispită, recunosc că este un sentiment nemaipomenit şi mult mai profund decât pare. Şi ei revin cu explicaţia că trăirea se dezvoltă la nivel emoţional-spiritual şi nu la nivel fizic. Nu ai nevoie de prea mult timp pentru a conştientiza că eşti faţă în faţă cu persoana pe care vei iubi cel puţin toată viaţa... E nevoie, de fapt, de secundele în care îţi ridici privirea şi întâlneşti alţi ochi.
Dintr-o perspectivă mai puţin subiectivă, avem pe de o parte mărturisirea oamenilor de ştiinţă care au confirmat posibilitatea unei iubiri la prima vedere, după ce au studiat cavitatea cerebrală a celor care susţin că “au păţit-o”.
Pe de altă parte cei mai mulţi psihologi au expus teoria conform căreia dragostea la prima vedere depinde foarte mult şi de starea de spirit din momentul întâmplării. Există şanse mari să rămâi impresionat de privirea unei alte persoane la fel de bine cum poţi fi captat de energia celor din jurul tău, energie transpusă prin carismă.
Dar dacă starea de spirit nu este predispusă la schimb de replici emoţionale, va fi aproape imposibil să te îndrăgosteşti aşa de repede.
Apoi, tot psihologii afirmă că ai nevoie de 30 de secunde în care creierul tău să aprecieze atractivitatea şi complementaritatea.
Un studiu publicat în “Archives of Sexual Behavior” contrazice acestă teorie, demonstrând că un contact vizual care să se sfârşească cu o iubire trebuie să dureze cel puţin 8.2 secunde. Cu ajutorul camerelor video, un grup de specialişti a scanat mişcările ochilor a peste 115 studenţi pe durata conversaţiilor lor cu actriţe sau actori.
La ce concluzie au ajuns? Dacă este atras de o femeie, bărbatul o priveşte în medie timp de 8.2 secunde, iar dacă nu este atras de aceasta mai puţin de 4 secunde chiar.
În cazul femeilor, timpul nu diferă în funcţie de instinctul de atracţie. Oamenii de ştiinţă susţin că explicaţia diferenţelor între bărbaţi şi femei constau în temeri din subconştient pe care noi, oamenii, le-am moştenit cu mulţi mulţi ani în urmă. Pentru bărbaţi contactul vizual are menirea de a alege viitoare partenere potrivite şi fertile în timp ce pentru femei atitudinea îşi are originile în teama subconştientă de a nu procreea atunci când nu îşi doresc..
Şi, se pare că în ciuda aparenţelor, bărbaţii sunt cei care se îndrăgostesc primii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu