Rita Labrosse povesteşte despre soţul ei, celebrul scriitor polonez Witold Gombrowicz, pe care l-a cunoscut la 26 de ani. El avea 58 de ani.
Opoveste de dragoste tulburătoare. Witold Gombrowicz şi Rita Labrosse au înfruntat timpul şi diferenţa de vârstă, de 32 de ani, dintre ei. Ea avea 26 de ani când l-a întâlnit, în Franţa, el - 58. Au fost împreună cinci ani, iar cu şase luni înainte de moartea lui s-au căsătorit. De când l-a cunoscut, Rita Labrosse continuă să trăiască numai prin Witold Gombrowicz, scriitorul pe care Milan Kundera îl considera „unul dintre cei mai mari autori ai secolului XX“.
De aproape 40 de ani, de când a murit Gombrowicz (1904-1969), Rita Labrosse se ocupă de copyrightul şi de traducerea operei lui în întreaga lume. În România, a lansat la Târgul de Carte Gaudemus cartea de povestiri „Bakakai“, editată de RAO, care are serie de autor „Biblioteca Witold Gombrowicz“. În colecţie au mai apărut titlurile „Ferdydurke“, „Trans-Atlantic“, „Pornografie“, „Cosmos“.
Secretară eternă
Rita Gombrowicz, născută la Montréal, a studiat Filologia la Universitatea din Montréal şi la Sorbona. În mai 1964, l-a întâlnit pe Witold Gombrowicz, iar în toamnă s-a mutat împreună cu el la Vence.
„Când l-am întâlnit, tocmai îmi terminam teza de doctorat despre Colette, la Sorbona. Witold m-a întrebat de ce nu schimb subiectul şi de ce nu scriu despre el“, a povestit Rita Labrosse pentru EVZ. „Nu puteam să scriu despre un scriitor fără să-i ştiu limba. Witold a scris atunci directorului universităţii şi i-a zis că e absurd că un scriitor trebuie să moară pentru a se putea scrie despre el. Nu citisem niciuna dintre cărţile lui. Cele câteva care îi fuseseră traduse în franceză le-am citit ulterior în prezenţa lui. Am devenit secretara lui eternă“, a mărturisit Rita.
„Am crescut lângă el“
„M-a atins pentru totdeauna, pentru că era un mare Om. Witold era o comoară ascunsă, pe care am descoperit-o puţin câte puţin. Nu am avut niciodată prejudecăţi legate de diferenţa de vârstă dintre noi. Eu veneam din Canada, din Québec, şi mi-a fost indiferent ce gândeau ceilalţi. Sunt de origine modestă“, şi-a amintit Rita.
„Nu am crezut că voi deveni atât de legată de Gombrowicz. Pe măsură ce-i cunoşteam opera, deveneam tot mai legată şi de om, şi de scriitor. Am crescut lângă el, l-am iubit profund, a fost totul în viaţa mea“, a povestit soţia lui.
„Dacă la început eu am fost cea care am dat foarte mult, acum eu sunt cea care primesc foarte mult“, a subliniat doamna Gombrowicz. „Da, sunt conştientă că el a iubit cel mai mult la mine tinereţea mea.“
A renăscut în Argentina
Scriitorul a locuit în Argentina aproape 25 de ani, întorcând spatele Poloniei, unde era interzis, dar şi Europei, unde s-a întors de-abia la începutul anilor ’60.
Ce a însemnat Bakakai, numele ultimei lui cărţi traduse în română? „Era numele străzii în care a locuit în Argentina înaintea războiului, în perioada când era foarte sărac. În Argentina, Witold a pierdut tot, s-a reconstruit pe sine în cea mai mare libertate, deşi într-o deplină sărăcie. El a devenit cu adevărat Gombrowicz în Argentina. Witold a rămas totuşi polonez până la moarte. A revenit în Europa. A revenit să moară în Europa. Cercul s-a închis.“
GENIAL
Nominalizat la Nobel, cu un stil „sclerotic, baroc“
Scriitorul polonez Witold Gombrowicz este autorul mai multor romane, piese de teatru, lucrări cu caracter autobiografic şi al unui volum de povestiri. În 1967, cu romanul „Cosmos“, a primit Premiul Internaţional pentru Literatură, iar în 1968 a fost nominalizat pentru Premiul Nobel. Apreciată de critici drept una dintre cele mai citite cărţi ale secolului XX, „Ferdydurke“ inaugurează temele fundamentale ale operei lui: problema imaturităţii şi a adolescentei, viaţa ca un teatru, criza socială şi culturală etc. În stilul său „poznaş, sclerotic, baroc, absurd“ - după cum el însuşi îl defineşte -, Gombrowicz vorbeşte în cărţile sale despre suferinţele celor din emigraţie în raport cu soarta polonezilor „de dincolo de ape“. Scriitorul „a înfruntat“ timpul şi controversele stârnite de romanele sale. „Bakakai“ e formată din zece povestiri, în care descoperim inovaţii stilistice, umorul şi spiritul ludic al autorului.
Opoveste de dragoste tulburătoare. Witold Gombrowicz şi Rita Labrosse au înfruntat timpul şi diferenţa de vârstă, de 32 de ani, dintre ei. Ea avea 26 de ani când l-a întâlnit, în Franţa, el - 58. Au fost împreună cinci ani, iar cu şase luni înainte de moartea lui s-au căsătorit. De când l-a cunoscut, Rita Labrosse continuă să trăiască numai prin Witold Gombrowicz, scriitorul pe care Milan Kundera îl considera „unul dintre cei mai mari autori ai secolului XX“.
De aproape 40 de ani, de când a murit Gombrowicz (1904-1969), Rita Labrosse se ocupă de copyrightul şi de traducerea operei lui în întreaga lume. În România, a lansat la Târgul de Carte Gaudemus cartea de povestiri „Bakakai“, editată de RAO, care are serie de autor „Biblioteca Witold Gombrowicz“. În colecţie au mai apărut titlurile „Ferdydurke“, „Trans-Atlantic“, „Pornografie“, „Cosmos“.
Secretară eternă
Rita Gombrowicz, născută la Montréal, a studiat Filologia la Universitatea din Montréal şi la Sorbona. În mai 1964, l-a întâlnit pe Witold Gombrowicz, iar în toamnă s-a mutat împreună cu el la Vence.
„Când l-am întâlnit, tocmai îmi terminam teza de doctorat despre Colette, la Sorbona. Witold m-a întrebat de ce nu schimb subiectul şi de ce nu scriu despre el“, a povestit Rita Labrosse pentru EVZ. „Nu puteam să scriu despre un scriitor fără să-i ştiu limba. Witold a scris atunci directorului universităţii şi i-a zis că e absurd că un scriitor trebuie să moară pentru a se putea scrie despre el. Nu citisem niciuna dintre cărţile lui. Cele câteva care îi fuseseră traduse în franceză le-am citit ulterior în prezenţa lui. Am devenit secretara lui eternă“, a mărturisit Rita.
„Am crescut lângă el“
„M-a atins pentru totdeauna, pentru că era un mare Om. Witold era o comoară ascunsă, pe care am descoperit-o puţin câte puţin. Nu am avut niciodată prejudecăţi legate de diferenţa de vârstă dintre noi. Eu veneam din Canada, din Québec, şi mi-a fost indiferent ce gândeau ceilalţi. Sunt de origine modestă“, şi-a amintit Rita.
„Nu am crezut că voi deveni atât de legată de Gombrowicz. Pe măsură ce-i cunoşteam opera, deveneam tot mai legată şi de om, şi de scriitor. Am crescut lângă el, l-am iubit profund, a fost totul în viaţa mea“, a povestit soţia lui.
„Dacă la început eu am fost cea care am dat foarte mult, acum eu sunt cea care primesc foarte mult“, a subliniat doamna Gombrowicz. „Da, sunt conştientă că el a iubit cel mai mult la mine tinereţea mea.“
A renăscut în Argentina
Scriitorul a locuit în Argentina aproape 25 de ani, întorcând spatele Poloniei, unde era interzis, dar şi Europei, unde s-a întors de-abia la începutul anilor ’60.
Ce a însemnat Bakakai, numele ultimei lui cărţi traduse în română? „Era numele străzii în care a locuit în Argentina înaintea războiului, în perioada când era foarte sărac. În Argentina, Witold a pierdut tot, s-a reconstruit pe sine în cea mai mare libertate, deşi într-o deplină sărăcie. El a devenit cu adevărat Gombrowicz în Argentina. Witold a rămas totuşi polonez până la moarte. A revenit în Europa. A revenit să moară în Europa. Cercul s-a închis.“
GENIAL
Nominalizat la Nobel, cu un stil „sclerotic, baroc“
Scriitorul polonez Witold Gombrowicz este autorul mai multor romane, piese de teatru, lucrări cu caracter autobiografic şi al unui volum de povestiri. În 1967, cu romanul „Cosmos“, a primit Premiul Internaţional pentru Literatură, iar în 1968 a fost nominalizat pentru Premiul Nobel. Apreciată de critici drept una dintre cele mai citite cărţi ale secolului XX, „Ferdydurke“ inaugurează temele fundamentale ale operei lui: problema imaturităţii şi a adolescentei, viaţa ca un teatru, criza socială şi culturală etc. În stilul său „poznaş, sclerotic, baroc, absurd“ - după cum el însuşi îl defineşte -, Gombrowicz vorbeşte în cărţile sale despre suferinţele celor din emigraţie în raport cu soarta polonezilor „de dincolo de ape“. Scriitorul „a înfruntat“ timpul şi controversele stârnite de romanele sale. „Bakakai“ e formată din zece povestiri, în care descoperim inovaţii stilistice, umorul şi spiritul ludic al autorului.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu