21 iunie 2012

Iubire eterna * Exista asa ceva? "Da", ne asigura psihologii si ne ofera retete

 


         Pentru o viata fericita in doi, nu e nevoie de miracole. Important este sa nu astepti mai mult decat iti ofera realitatea si sa stii cum se rezolva, pasnic, conflictele .

Dragostea, in cartea recordurilor

De cele mai multe ori, cand paseste pe covorul rosu, pe undeva prin lume, marele actor american Tom Hanks isi tine cu mandrie de brat sotia, pe atragatoarea Rita Wilson. Din prima clipa a stiut ca ea trebuia sa fie "aleasa", povesteste cu entuziasm actorul, astazi in varsta de 53 de ani. Chiar daca aceasta casnicie dureaza de peste doua decenii, "noi ne simtim de parca abia acum am lua startul". Hanks spune ca are o viata de familie perfecta.
Sunt emotionante astfel de declaratii de dragoste, provenite din cuplurile cu mare vechime. Barbati si
femei care-si duc viata, ani la rand,alaturi de unul si
acelasi om; care impartasesc rutina cotidiana, ce poate fi monotona, extenuanta si sacaitoare. Cunosc toate ciudateniile si slabiciunile partenerului. Ii pot descrie corpul centimetru cu centimetru, deslusesc cu exactitate semnificatia fiecarui gest, a fiecarei expresii de pe chipul sau. Au avut divergente si certuri, s-au vazut unul pe altul in situatii neplacute si penibile, s-au suportat reciproc, atunci cand le venea sa lase tot si sa fuga, s-au consolat in momentele triste.
Si totusi - in pofida unor experiente dezamagitoare, a unor deceptii care le sleiesc fortele, aceste cupluri isi salveaza iu-birea. Iar daca ezita sa-i spuna pe nume, vorbesc despre "afinitati sufletesti", "intimitate profunda si prietenie", despre "simbioza", "solidaritate si loialitate neconditionata", ca si despre faptul ca - pur si simplu - nu-si mai pot imagina viata unul fara celalalt.
O asemenea iubire pana la ultima suflare viseaza, desigur, aproape toti barbatii si toate femeile. Ei isi doresc o convietuire care sa functioneze armonios, impreuna cu alesul ori aleasa inimii, si o pasiune ardenta, nestinsa de trecerea anilor. Minunea ca trupul familiar al partenerului sa-i infioare mereu, chiar daca l-au atins deja de mii de ori, si chiar daca e marcat de semnele batranetii.

Cu picioarele pe pamant
Statistica ne trezeste insa la realitate, aratandu-ne cat de greu de indeplinit este acest vis: in Europa, de exemplu, divorteaza anual circa 3.000.000 de cupluri, iar cifra nu include perechile necasatorite care se despart. Peste 40% din cei ce si-au jurat "iubire pana la moarte" la altar sau la oficiul de stare civila, esueaza in primii zece ani.
"Iubirea eterna nu e un miracol la care sa visam cu ochii deschisi, asteptandu-l. Ea ar trebui inteleasa mai curand ca un proiect realizabil, ce poate fi transpus in viata", afirma psihologii, sfatuindu-ne sa adoptam o atitudine pragmatica in raport cu aspiratiile noastre. "O convietuire indelungata si fericita necesita o baza realista. Ceea ce nu inseamna ca dragostea va disparea, ci dimpotriva".
La inceputul ei, orice relatie este o aventura - totul pare posibil, firesc si usor. Fiecare gest de alint porneste din convingerea de a fi gasit iubirea unica, adevarata, nemuritoare. Cuplurile proaspat indragostite isi construiesc o realitate proprie, ca si un mod de comunicare intim si lipsit de inhibitii, ce refuza pasivitatea si jumatatile de masura. Cand unul din cei doi intreaba: "La ce te gandesti acum?" (o intrebare ce revine extrem de des in clasicul film de dragoste "Casablanca"), celalalt isi da osteneala sa raspunda cu onestitate desavarsita si fara a omite vreun amanunt, oricat de nesemnificativ ar fi el. "Indragostitii simt nevoia imperioasa de a-si intelege partenerul in totalitate. Ei cred ca au dreptul sa cunoasca fiecare tresarire afectiva a iubitului sau iubitei", explica specialistii.
Dar aceasta transparenta fara limite a gandurilor si sentimentelor nu functioneaza intr-o relatie pe termen lung. Pur si simplu, o comunicare ce sterge orice urma de discretie "nu este compatibila cu existenta cotidiana". Daca unul dintre parteneri ar pune aceasta intrebare dupa douazeci de ani de casnicie (probabil ca doar femeia ar putea fi aceea), raspunsul n-ar mai fi sincer, ci tactic sau macar plin de tact. "Nu se cuvine sa fie spus tot ce se poate spune", ne avertizeaza psihologii.

O firma prospera
Spre deosebire de relatia romantica de dragoste, convietuirea de lunga durata se sprijina pe o temelie rationala. Ea trebuie sa lase loc pentru evaluari, premeditare si reflectie. Principalele valori care avanseaza in prim-plan sunt: consecventa, echitatea, echilibrul si afirmarea propriei personalitati. Specialistii denumesc aceasta configuratie "iubire bazata pe ratiune" - un concept ce ar putea provoca repulsie romanticilor declarati si proaspetilor indragostiti.
O casa, un pom, un copil... E de-ajuns?
Cu toate acestea, un anume pragmatism - poate ca, in cazul dat, ar fi mai nimerit sa-l numim "intelepciune a vietii" - pare a fi reteta de succes a multor parteneriate durabile. Tom Hanks - vedeta pomenita deja, crede ca o casnicie trebuie "condusa ca o firma prospera". Iata parerea lui: "Sexul si arta culinara nu sunt suficiente pentru 40 de ani. Ai nevoie sa-ti faci un plan de viata. Cum iti imaginezi ultimele momente ale casniciei tale? Ce cale vrei sa urmezi? Unde ti-ai propus sa ajungeti impreuna?".
Aflati in cautarea unor factori general valabili, care sa asigure fericirea si durabilitatea convietuirii conjugale, cercetatorii australieni au constatat ca exista o serie de premise obligatorii. Mai importante decat profunzimea sentimentelor si atractia ar fi, dupa opinia lor, varsta, veniturile sau faptul ca unul din parteneri fumeaza, femeia bea prea mult alcool, ori barbatul nu-si gaseste un loc de munca. Oamenii de stiinta de la Australian National University din Canberra au analizat datele obtinute prin chestionarea a 2500 de cupluri. Ei au ajuns la concluzia ca se inregistreaza relativ frecvent esecuri in casniciile cu diferente de varsta mai mari de noua ani (in favoarea sotului) sau incepute la data cand barbatul nu implinise inca 25 de ani. De asemenea, probabilitatea unui esec creste, daca dorinta sotilor de a avea un copil nu este la fel de puternica. In schimb, cercetatorii australieni au remarcat ca gradul de instruire, apartenenta religioasa si originea joaca un rol foarte important.

Cinci la unu!
Dupa o munca de cercetare de peste doua decenii, timp in care a studiat 3000 de cupluri, psihologul american John Gottman isi sintetizeaza constatarile in urmatoarea sentinta: "Durabilitatea unei casnicii rezulta din capacitatea cuplului de a-si rezolva conflictele, inevitabile in orice relatie".
Gottman, care a predat la Universitatea din Seattle, iar in prezent conduce un institut de consiliere, deosebeste trei tipuri de convietuire:
* Casnicia constructiva, in care partenerii apeleaza la compromisuri, isi discuta problemele cu calm si ajung la o solutie multumitoare pentru ambele parti.
* Relatia in care se evita conflictele, unde sotul si sotia accepta deosebirile de pareri existente intre ei, foarte rar incercand sa le solutioneze.
* Parteneriatul impulsiv, cu certuri dese si violente, urmate de impacari.
N-are importanta cu cat temperament si cu ce strategie isi abordeaza un cuplu conflictele, spune Gottman. La fel de nesemnificativa este si sursa scandalului: daca el a pornit de la vasele nespalate din chiuveta, de la bugetul casnic zguduit de cheltuieli neprevazute ori de la dorinta unuia dintre soti de a face mereu dragoste, dupa filmul politist de duminica seara. Fericirea si stabilitatea unei casnicii sunt cuprinse intr-o formula matematica simpla: un raport de cinci la unu. "Atata timp cat exista intre sot si sotie de cinci ori mai multe interactiuni si sentimente pozitive decat negative, casnicia e stabila", a constatat specialistul.
Dati-va intalnire la o cina cu lumanari aprinse pe masa! Planificati-va o scurta vacanta romantica! Chiar si sfaturile prietenilor sau ale psihologilor de ocazie, bine intentionate, fie si destul de simpliste, vor detensiona, poate, unele momente de incrancenare, dar nu vor reusi sa desfiinteze divergentele fundamentale.
Iubirea - o vesnica dilema intre instinctul de luare in posesie si nevoia de libertate, intre sperante si deziluzii, intre idealul romantic si cotidianul adesea monoton si lipsit de poezie. Cine gaseste o modalitate de a le tine in echilibru va trai, cu siguranta, o iubire eterna.

Apetitul sexual in scadere
Grijile financiare, teama de a pierde locul de munca, mai mult stres afecteaza si viata amoroasa. Criza economica pune la incercare si iubirea, ca si convietuirea in cuplu. "Cu cat oamenii resimt atmosfera de la serviciu ca fiind mai stresanta si mai tensionata, cu cat citesc si aud mai multe vesti descurajante, cu atat mai pronuntata este tendinta lor de a se retrage intr-o fericire personala", spun psihologii. Mai ales la persoanele singure, aceasta dorinta ramane adesea nerealizata. Din cei necasatoriti, 61% dintre femei si 47% din totalul barbatilor se plang de "lipsa acuta a unui sentiment de siguranta si protectie". Aceasta reiese dintr-un sondaj de opinie efectuat de agentia matrimoniala Elite-Partner, care a chestionat in luna mai peste 10.000 de persoane singure si aproape 60.500 de perechi, in legatura cu temerile, dorintele si problemele intervenite in relatia
"Cand ma cert cu partenerul meu, deseori e vorba de bani", recunosc 12% dintre barbati si 18% dintre femei. Tema financiara se repercuteaza asupra relatiilor, in special in grupa de varsta 30-44 ani. Femeile reactioneaza mai sensibil la ingrijorarea provocata de lipsa banilor, deoarece, in general, ele sunt cele care administreaza bugetul familiei. Numeroase femei nu sunt convinse ca partenerii lor o vor scoate la capat cu bine, in conditii de criza. Ele nu-si pot da seama cat de stabil este locul lor de munca. In schimb, barbatii fac fata cu mai mult calm unor asemenea adversitati sau isi refuleaza temerile.
Teama de a pierde locul de munca si surplusul de stres din existenta cotidiana tempereaza dorinta de a intemeia o familie. Din trei persoane singure, una admite ca ezita sa aduca acum copii pe lume. In grupa de varsta 30-45 ani, ponderea creste chiar la 35%. Desi in perioadele dificile creste nevoia oamenilor de apropiere fizica, "mare parte dintre ei se multumesc cu simple mangaieri", subliniaza psihologii. De o "prejudiciere a activitatii sexuale", de prea putin sex, se plang in primul rand femeile, in proportie de 12%, dar si barbatii, 11%.

INTERVIU


Eternul dans al vietii


* Doi sexologi elvetieni, Doris Christinger si Peter Schrter, autorii unei carti de mare succes, "Despre a lua si a te lasa luat", dezvaluie modul in care cuplurile cu viata lunga stiu sa pastreze sau sa reaprinda flacara pasiunii *

- De ce se pierde atat de usor pasiunea prezenta la inceputul iubirii? Statisticile sunt necrutatoare: aproape fara exceptie, magia se transforma in banalitate.
- Proaspat indragostitii simt exercitandu-se asupra lor o forta de atractie de-a dreptul magnetica. Ei flirteaza si isi fac curte reciproc. Aceasta energie se transforma suta la suta in voluptate si pasiune. Mecanismul functioneaza atata timp cat iubitul sau iubita sunt fiinte inca necunoscute, pline de mister, un fel de ecran pe care poti sa-ti proiectezi aspiratiile si nostalgiile proprii. In cele din urma insa, jocul cu iubirea inflacarata sfarseste prin a obosi. Asa stau lucrurile, asta se intampla oricarui cuplu.
- Exista vreo sansa de a nu lasa focul sa se stinga?
- De regula, cuplurile care au deja o anumita vechime isi inabusa pasiunea printr-o prea mare apropiere. Ele pot aprinde iarasi flacara numai daca isi mentin viu erotismul, alternand ca intr-un joc apropierea si distanta, dar inainte de toate, sporind profunzimea intimitatii lor.
-Cum se face asta?
- Permitandu-si reciproc impartasirea celor mai intime ganduri si sentimente. Trebuie sa-si povesteasca unul altuia fanteziile lor secrete, sa vorbeasca deschis despre dorinte si temeri.
- Asemenea confesiuni n-au mai degraba un efect contrar? Nu sperie sau nu dezamagesc?
- Posibil, insa acest risc trebuie asumat. Numai o comunicare sincera, o deschidere sufleteasca totala, poate crea o calitate noua a comuniunii intr-un cuplu. Alta cale nu exista.
- Sa intelegem ca dvs. recomandati unui barbat sa-si dea pe fata obiceiul de a se uita la filme porno, daca pana acum a facut-o pe ascuns?
- Mare parte dintre barbati vad regulat filme porno, dar foarte putini o marturisesc. Daca un barbat extrage multa energie sexuala din peliculele de acest gen, el ar trebui s-o spuna sotiei sale, deoarece inseamna ca acest lucru face parte din personalitatea lui.
- Iar femeia trebuie sa accepte aceasta parte a personalitatii sotului?
- Daca e inteleapta, ea va accepta interesul lui pentru filmele porno. Barbatul si femeia ar trebui sa discute despre nevoile lor, care nu sunt aceleasi, sa-si spuna reciproc ce anume le trebuie, pentru a se provoca sexual. Astfel vor crea o baza care, la randul ei, stimuleaza pasiunea. In felul acesta, partenerii accepta nu numai deosebirile dintre ei, ci si natura diferita a feminitatii si a masculinitatii. In general, barbatii isi imagineaza sexul altfel decat femeile, intocmai asa cum il vad in filmele porno. Femeile viseaza mai curand la romantism, apusuri de soare si la sentimentul de a fi ocrotite.
- In cartea dvs. pledati pentru ideea ca oamenii sa revina la "masculinitatea autentica" si la "feminitatea autentica". Ce intelegeti prin asta?
- Femeile si barbatii ar trebui sa-si aminteasca de energiile lor primordiale. Femininul si masculinul sunt cele doua energii arhetipale. Ele constituie fundamentul atractiei dintre sexe si, in consecinta, al iubirii pasionale.
- Cum descrieti cele doua tipuri?
- Masculinul se caracterizeaza prin insusiri precum curajul, disponibilitatea de a-si asuma riscuri, promptitudinea, responsabilitatea, claritatea gandirii si a expresiei, agresivitatea. Femininul vrea in primul rand sa primeasca si sa ofere iubire. E stapanit de dorinta unei daruiri absolute.
- Barbatul ca luptator si cuceritor, femeia ca fiinta altruista si blanda - nu vi se pare o viziune putin desueta?
- Daruire inseamna sa te deschizi total catre propria ta pofta de viata si voluptate, sa iubesti neconditionat si in acelasi timp sa-ti afirmi temperamentul vulcanic si propriile dorinte. Acesta este eternul dans al vietii. Functioneaza ca la tango - barbatul conduce, iar femeia il urmeaza. Repartizarea clara a rolurilor nu presupune insa o lupta intre sexe, caci ambii actioneaza intr-o comunicare continua, fiecare bucurandu-se de pozitia sa.
Cu cat partenerii se deosebesc mai mult prin esenta lor sexuala, cu atat exista intre ei o atractie mai exploziva. Aceasta creeaza o premisa optima pentru iubirea patimasa, caci intr-o asemenea relatie, partenerii nu se plictisesc niciodata.
- In numeroase relatii moderne, rolurile arhaice se estompeaza, de pilda, atunci cand femeia face cariera, iar barbatul se ocupa de copii si de gospodarie. O astfel de diviziune a muncii pune in pericol pasiunea?
- Aceste cupluri trebuie sa bage de seama, sa nu se produca o egalizare prea mare intre sexe. Daca femeia isi manipuleaza in permanenta barbatul cu autoritatea ei, facand din el un baietandru efeminat, ori daca se transforma intr-un surogat de mama, amandoi vor tinde sa devina niste fiinte asexuate. Intr-o relatie de acest gen, orice scanteie se stinge.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu