Cand suntem cu persoana iubita, percepem altfel notiunea de timp. Dar iubirea romantica (altfel spus – iubirea aceea idealizata!) nu rezista de cele mai multe ori probei timpului. Unele studii pe aceasta tema ar putea sa ne indemne sa gandim de doua ori, inainte de a ne arunca cu capul inainte intr-o relatie.
Chiar daca ne place sa credem ca iubirea romantica are un caracter natural si universal, in realitate lucrurile nu stau chiar asa. Dragostea nu era considerata in trecut un element esential in cadrul casatoriei. Chiar si in prezent, in anumite societati si culturi orientale, casatoriile sunt rezultatul unor aranjamente sociofamiliale. Acestea pot fi incheiate cand persoanele implicate sunt inca copii, sau chiar inainte de a se naste.
Sentimentele viitorilor soti nu sunt luate in considerare, ceea ce conteaza sunt interesele familiei sau ale comunitatii respective. Altfel spus, tinerii nu sunt destul de maturi ca sa ia o decizie desteapta! Dragostea este oarba!
Dar ce spun studiile de psihologia iubirii despre evolutia unei relatii de dragoste odata cu trecerea timpului? Sociobiologul D.M.Buss (1988) a facut un studiu privind atractia erotica, pe un esantion de 10.000 de barbati si femei din intreaga lume. Concluziile cercetarii au fost acelea ca atractia erotica urmareste activitatea de reproducere a speciei si apare in functie de strategiile de reproducere. Strategiile barbatilor si ale femeilor nu sunt simetrice ci complementare.
Femeile pot da nastere unui numar limitat de copii si de aceea sunt interesate mai degraba de resursele si mijloacele barbatilor, de maturitatea lor, de spiritul lor productiv si creativ, care-i fac capabili sa le protejeze pe ele si pe copiii lor. In schimb, barbatii pun mai degraba accentul pe capacitatile reproductive ale femeilor, conferite de tinerete, frumusete si sanatate.
Altfel spus, si omul este un animal daca – atunci cand se arunca intr-o relatie – el, de fapt, inconstient, este interesat de reproducerea speciei… Noroc ca mai exista si semeni de-ai nostri “constienti”, care au inventat pilula anticonceptionala!
Daca unele relatii de dragoste sunt inca de la debut susceptibile sa se destrame foarte repede, nici relatiile stabile care ajung in final la casatorie, nu rezista intotdeauna probei timpului. Cel mai adesea se ajunge la divort in tarile dezvoltate. Astfel, specialistii estimeaza ca in Statele Unite jumatate din casatoriile incheiate sunt menite sa ajunga la divort.
Dupa cum evolueaza lucrurile, nu ne-ar mira ca, intr-un viitor apropiat, si la noi in tara din trei cupluri doua sa se destrame, inainte de a deveni perfect normal sa prevedem ca toate cuplurile vor ajunge mai devreme sau mai tarziu la divort. In acel moment, cui ii vor mai folosi statisticile?
Suntem prin definitie fiinte sociale, nu putem trai singuri, izolati de lume. Depindem de altii nu numai din punct de vedere “economic”, ci si din nevoia de a interactiona cu ei prin schimburi afective si de informatii.
Cat de vitale sunt pentru om relatiile de dragoste si prietenie? Ce spun despre acest subiect studiile de psihologia iubirii? Specialistii, dupa studii elaborate, au ajuns la concluzia ca orice om, pentru a supravietui, are nevoie de o portie cotidiana de relatii amicale. Tendinta noastra de a relationa cu ceilalti este naturala si universala, si ea imbraca forme si profunzimi diferite, care se exprima prin gradul de intimitate.
E. Hall a aratat ca fiecare individ se gaseste in centrul unei serii de cercuri concentrice care determina distantele potrivite pentru fiecare tip de relatie. Distanta intima este de la 0 la 50 cm, iar ceea personala de la 50 cm la 1.20 m. In continuare, pana la 3,60 m putem vorbi de distanta sociala si dincolo de aceasta de distanta publica.
Distanta intima este cea mai protejata. O rezervam celor apropiati, prietenilor asa zisi “intimi”. Dar – prin conventie sociala – acceptam in preajma noastra si unele persoane straine de care avem nevoie, in virtutea profesiunii lor. Chiar daca suntem pudici, nu ne deranjeaza sa ne dezbracam in fata unui medic sau maseur, spre exemplu. Ezitam poate sa impartasim un secret unui prieten, dar in fata psihologului ne deschidem sufletul.
Cand cineva ne invadeaza spatiul nostru intim, ne retragem corpul in mod reflex si incercam sa marim distanta. De aceea in spatii inchise, cum ar fi liftul sau metroul, simtim o senzatie de disconfort. Nu putem face nimic in aceasta situatie, decat sa afisam indiferenta si ignorare, tocmai pentru a evita o apropiere si mai mare.
Ne place sa avem cativa prieteni mai apropiati, dar incercam sa intretinem cu ei relatii de intimitate optima, adica nici prea apropiate, dar nici prea distante. Pe de o parte nu ne place indiscretia, pe de alta parte ne simtim aiurea cand ni se pare ca nu primim atentia necesara. Facem tot posibilul sa pastram echilibrul intr-o relatie, printr-un joc de du-te vino, cu apropieri si distantari.
Insasi dragostea ludica este un joc in care, prin tatonari, testam reactia celuilalt si incercam sa aflam cat de mult ne putem apropia de partener, care este distanta optima. Daca un coleg de serviciu nu ne place, nu ii vorbim la per tu si suntem extrem de politicosi, pentru ca politetea e o conventie sociala pe care o aplicam mai degraba strainilor, tocmai pentru a-i tine la distanta.
Exista diferente intre oameni, unii sunt mai degraba reci, altii sunt foarte calzi si apropiati. Diferente exista si de la un popor la altul. Nord americanii si germanii sunt mai distanti in comparatie cu mediteraneenii sau sud americanii.
Mediul in care traim, ne influenteaza modul in care ne apropiem sau ne distantam in relatiile cu ceilalti. In orasele mari, oamenii sunt mai atenti in supravegherea distantelor si mai precauti fata de imaginea lor personala, tocmai din cauza aglomeratiei. Daca apropierea fizica de multe ori nu o putem evita, incercam sa cream macar o distantare prin atitudine, afisand o indiferenta sau bunavointa studiata, de complezenta.
Sociologul Alexander a emis ipoteza ca nu putem fi fericiti daca existenta noastra nu este alimentata de – macar – trei sau patru relatii intime. Mai mult, o societate nu este sanatoasa daca oamenii nu intretin doua sau trei legaturi personalizate, daca nu chiar profunde, in fiecare etapa a vietii lor.
Conform unor studii mai recente, reteaua de relatii a unui individ cuprinde intre 24 si 40 de persoane, dintre care 9 sau 10 sunt relatii personalizate: doi prieteni apropiati, doi amici, doi colegi de munca, etc. Cei care sunt in deficit la capitolul relatii isi compenseaza nevoia contactelor cu semenii stand la taclale cu vecinii sau vanzatorii din cartier. Cei care traiesc singuri au cel mai adesea un animal de casa, tocmai datorita nevoii de schimb afectiv.
Impactul extraordinar pe care l-au avut telefonul mobil si Internetul in ultimii ani se explica prin nevoia oamenilor de a interactiona, de a face schimburi de informatii si schimburi afective. Oamenii sunt in general mai ocupati ca in trecut, poate ca si mai comozi si mai dependenti de televizor, de aceea nu prea au timp sa se intalneasca prea des cu prietenii si cunostintele.
Un telefon sau un mesaj pe e-mail are tocmai rolul de a mentine o relatie, de a o intretine. Multi tineri, dar nu numai, pierd ore intregi pe chat sau forumuri, flecarind de una, de alta. Ei se simt in siguranta pentru ca nu au cu interlocutorii decat o relatie de comunicare, nu si o apropiere fizica, deci spatiul lor intim este protejat de o eventuala invazie nedorita din afara.
Posibilitatea pastrarii anonimatului ii elibereaza de inhibitii si de teama ca imaginea lor publica ar putea fi afectata. Fac schimburi de informatii, dar si afective, atunci cand flirteaza. Convorbirile cu anonimii de pe chat sunt importante pentru ca umplu un gol si satisfac nevoia de a stabili relatii. Ele devin daunatoare doar daca inlocuiesc in totalitate relatiile face-to-face, care presupun si apropiere in plan fizic.
Ce parere ai de aceste concluzii furnizate de specialistii in psihologia iubirii? Ce rol joaca in viata ta relatiile amicale, de prietenie sau de dragoste? Posteaza mai jos comentariul tau.
